cuvinte incrucisate

Aseara aveam niste idei dar s`au pierdut intre pat si calculator. Cum dau click pe open, se face close pe creier iar cand revin, scriu ca acum, un post de non-idei, fara rost, care nu intereseaza pe nimeni. De ex. despre cuvinte si cuvantatori… Deseori, vorbirea tine doar de sfera inefabila, adica in limbi omenesti, nu pot fi descrise pornirile sufletesti generatoare de vorbe goale; inteleg doar ca sunt impulsuri care exista pentru ca... exista. Exista cuvinte ce nu se intalnesc; sunt cuvinte-ncrucisate. De exemplu Trei Cuvinte: Te Iubesc, Imi Pare Rau si Ajuta-ma …

Cert e ca de multe ori, vorbim in contradictoriu, noi despre noi. Ma gandesc in ultima vreme de ce fac asta... Poate pentru ca realitatea in care traiesc, este si ea cel putin la fel de contradictorie? A sustine o coerenta in opinii intr-o lume in care coerenta este ultimul lucru observabil, inseamna a presupune rationalul acolo unde nu este, o lipsa de simt al jenibilului.

Aseara am revazut un film. Un el se indragostese de o ea fara sa poata schimba o vorba. El, un William, ea o Natasa. Mai tarziu, el invata rusa de dragul ei, si strica tot. Fiecare cuvant e trist, plin de indoieli si asteptari ursuze.
Cert, uneori cuvintele incrucisate nu ajuta. Nici macar cuvintele. Mimica face toti banii! Poti spune “nu” si ochii sa te tradeze… poti spune “nu” si sa insemne “da” si mai ales sa fie considerat ca atare... Poate de aceea scrisul devine o arta ( autentica sau naiva dupa caz). Si in loc de vorbire, ne lasam amagiti cu zgomotul unor cuvinte ingropate acolo unde nu le mai vede sau aude nimeni. Sub pres.