Au trecut 12 luni, 366 de zile, 8784 de ore, 527.040 minute, 31.622.400 de secunde. In tot acest timp, n-am facut decat sa ma dau jos din pat, sa ma spal, sa mananc, sa inspir, sa expir si-apoi sa ma culc la loc. Zilnic, iau parte la cel mai mare program inventat pt. noi. Programul uman. Totusi, cine suntem noi sa fim uneori atat de extraordinari, stralucitori, nemaipomeniti...sau mai bine zis, cine suntem noi sa nu fim tot timpul atat de extraordinari, stalucitori, nemaipomeniti?
De ce revenim ciclic intre peretii de beton, unde gandurile devin absorbant al nelinistilor.
Suntem prea obositi sau prea indeferenti?
Postări
Secretul unui Risotto Cremos cu Parmezan: Greșeli de Evitat și Trucuri
Esențiale
-
Risotto-ul este una dintre cele mai rafinate mâncăruri din bucătăria
italiană, apreciată pentru textura sa cremoasă și aromele bogate. Deși pare
un prepara...
Acum 2 săptămâni
Am fi mult prea plictisitori in stralucirea noastra de zi cu zi. In definitiv, la soare te poti uita numai in timpul eclipsei, sa spun asa. Si ne place sa ne cautam mereu esenta divina dar si noroiul cel mai apropiat in care sa ne balacim pentru a scapa de ea. Iesim din casa, incercam marea cu degetul, inotam, dar ne intoarcem la mal. Aproape intotdeauna.
RăspundețiȘtergereVine un moment in viata cand realizezi: cine conteaza, cine nu a contat niciodata, cine nu va mai conta.... Si cine va conta intotdeauna! Extraordinarii, stalucitorii si nemaipomenitii revin la mal si ei, dar intotdeauna ca preminati! Merici de idee.
RăspundețiȘtergere