06.07.2009



Azi mi-am luat orasul la talpa, fara nici o tinta, doar eu si gandurile mele.
Am ajuns acasa mai trista si mai obosita decat am plecat. Curand voi intra din nou in lumea mea, in business intelligence, in intermedieri si promisiuni peste promisiuni, cu cresteri spectaculoase, performanta. Cat de bine ma pricep la promisiuni... Traiesc in doua lumi paralele si ma intreb: “oare cat de paralela sunt cu aceste lumi? Teoretic, doua linii paralele se pot intalnii undeva in infinit. Si tot teoretic stiu ca dupa cum eu imi petrec zilele visand la tine, cineva isi petrece zilele visand la mine, si tot asa... Fiecare din noi ne petrecem zilele vietii noastre scriind scrisori imaginare catre alte lumi unde tanjim, visam sa fim. Oh, cate vise mi-ai deturnat. Fara mila. Si eu, fac asta la randul meu. E ca o delicatete de calau de care nu ma pot desprinde.

4 comentarii:

  1. Eu am visat la tine, apoi mi-a trecut; acum, din pacate e rau de tot! Vizez si ziua nu doar noaptea. F

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai fost la mine de ai visat la mine?... ca nu mai inteleg...

    RăspundețiȘtergere
  3. O delicatete de calau... Hm, puternica imagine!

    RăspundețiȘtergere

Scrisul nu doar comunica idei. Le genereaza...