«Tocmai împlinisem douăzeci de ani, umblam pe străzi ca un nebun, cu ochii arşi de trupuri. Sub rochii, sub cămăşi, se aflau piei incredibil de catifelate pe care n-aveam să le ating niciodată. Eram mai bolnav din cauza acestor făpturi inaccesibile decât satisfăcut de partenerele deja avute. Mă simţeam ca un sărac aşezat în faţa unui miliardar, pântecele cel mai neînsemnat era pentru mine un lux de care eram lipsit. Aveam douăzeci de ani, eram timid, iubirile-mi reale reflectau doar o infimă proporţie din dorinţele mele.»
* Pascal Bruckner ,,L’amour du prochain''.
Postări
Crumble cu prune – rețetă simplă de prăjitură cu prune și crustă crocantă
-
Crumble cu prune – un desert simplu și aromat de toamnă, cu prune
dulce-acrișoare și crustă crocantă cu fulgi de ovăz. Se prepară ușor și
este delicios s...
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrisul nu doar comunica idei. Le genereaza...