«Tocmai împlinisem douăzeci de ani, umblam pe străzi ca un nebun, cu ochii arşi de trupuri. Sub rochii, sub cămăşi, se aflau piei incredibil de catifelate pe care n-aveam să le ating niciodată. Eram mai bolnav din cauza acestor făpturi inaccesibile decât satisfăcut de partenerele deja avute. Mă simţeam ca un sărac aşezat în faţa unui miliardar, pântecele cel mai neînsemnat era pentru mine un lux de care eram lipsit. Aveam douăzeci de ani, eram timid, iubirile-mi reale reflectau doar o infimă proporţie din dorinţele mele.»
* Pascal Bruckner ,,L’amour du prochain''.
Secretul unui Risotto Cremos cu Parmezan: Greșeli de Evitat și Trucuri
Esențiale
-
Risotto-ul este una dintre cele mai rafinate mâncăruri din bucătăria
italiană, apreciată pentru textura sa cremoasă și aromele bogate. Deși pare
un prepara...
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrisul nu doar comunica idei. Le genereaza...