I have a dream...

Se intampla uneori sa ne traim propriile vise...
Nu ma refer la vise uzuale ci ma refer la vise mai neobisnuite.
Acele vise din care ne trezim mirati, speriati, dar fericiti de vizualizarea unor imagini la care nu ne-am gandit niciodata ca solutii. Visele cred, ne recompun. Visul meu este cu siguranta unul in care eu mi-am recapatat sufletul ciopartit candva.Curios, dupa aceasta recompunere ma simt ca Frankenstein; dah, ciudata asociere stiu... dar ma simt atat de vie, si-ametita de frumos incat este posibil sa aud ca prin vis repetate vorbe: ''It’s alive! It’s alive, it’s alive, it’s alive!''.Cineva se mira, cu exultare ca exist, ca sunt vie... Acest vis imi impinge fericirea sub nas, sa o miros, sa o gust, sa ma bucur de ea, urmarind florile ce plutesc pe apa cu bucuria primei vederi...Ca orice vis , si visul meu are final... Si se cere dupa moda timpului un discurs public... in care sper sa-mi duc la bun sfarsit pledoaria de Frankenstein romantic. Am inceput prin a trage cu ochiul la tine, si am sfarsit prin a ma pierde in ochii tai... Nici urma de regret... de fapt, nu m-am pierdut; m-am regasit. De atunci, planetele s-au alininiat pe umarul tau... si nu doar eu vad asta! Acesta e motivul principal pentru care te iubesc!

Ps.
Pe cat de multe dorinte avem, pe atat de multe solutii exista sa ni le putem indeplini pana la capat! Cel mai mult conteaza ca visul sa se transforme intr-o realitate cu...aliniere de planete! Este posibil. Certific.