21.08.2009

Horoscop

Taci! Taci-taci ca-mi ascult horoscopul... Din ziua aceea, am inceput sa ma gandesc mai mult la horoscop, de ce, de unde, si pana unde. Este posibil ca pozitia planetelor, soarelui si a lunii in timpul si locul nasterii unei persoane, sa dea contur personalitatii? Nu este o ciudatenie sa ne intrebam semenii "Din ce zodie esti?" si abia apoi sa hotaram daca o sa ne fie prieten sau dusman-ignorat. Este oare horoscopul atragator pentru ca ne hraneste orgoliul si nevoia de a ne simti în centrul atentiei cuiva? E o metoda eficienta pentru cultivarea încrederii în propria persoana? Ne da un sentiment de siguranta de care avem nevoie atunci cand luam o decizie? Sau mai mult, sunt doar o scuza pe care o folosim involuntar pentru a ne lipsi de asumarea unei responsabilitati? Este un joc al destinului? Si daca da, eu ce rol mai am in toata viata mea? Am merite pt. ca sunt buna, sau ma absolva de raul din mine? Si toate aceste intrebari generate de horoscopul creat candva pe vremea cand se credea ca pamantul este centrul universului...Sunt coplesita, debusolata, cu tensiunea arteriala in cadere libera. Ok, tac. Asculta-ti draga horoscopul. Eu ascult muzica.

Un comentariu:

  1. Zodia in care ne nastem este, pana la urma, o intamplare. Ce facem noi, mai departe, cu viata noastra, conteaza mai mult. Nu trebuie sa-i judecam pe oamenii care vor sa stie ce surprize le rezerva astrele, nici pe cei care se ghideaza dupa stele, ascendent etc. Pana la urma, ca si noi, vor doar sa fie fericiti. Mai important mi se pare sa nu ne limitam optiunile pe temeiul zodiilor. Asta e chiar o tampenie, sa cunosti pe cineva, sa te intrebe in ce zodie esti si apoi sa-ti zica: Imi pare rau, mai bine nu incercam nimic, ca nu ne potrivim...

    RăspundețiȘtergere

Scrisul nu doar comunica idei. Le genereaza...