v.o.r.b.e.

Vorbim. Mult, fara rost, prost, pe langa, si cu mistice sensuri. Cat insa din ce vorbim, se adreseaza inimii. Si doar asta vrem...nu? Dezideratul omului simplu si frumos e sa vorbeasca inimii, sa topeasca tone de zapada si ciocolata. Mai mereu avem impresia ca suntem desteptii lumii in care gravitam, ca suntem extrem de inteligenti; cu toate astea, inca ne masuram vietile si tot ceea ce se petrece in jurul nostru numai cu mintea. M-am saturat sa vorbesc mintii; toate mintile din lumea aceasta nu pretuiesc cit pretuieste o inima. Desigur, o anume inima.