07.06.2008

pentru toti prietenii mei stresati


Indiferent in ce situatie te afli...
Indiferent cat de grea este calatoria, aminteste-ti ca intotdeauna exista o luminita la capatul tunelului...
Fizica ne invata ca Lumina, este o forma vizibila de energie, observabila de ochiul uman, ce este radiata prin mişcarea particulelor încărcate energetic. Cand animalele digera alimente (plante sau alte animale) ele de asemenea elibereaza energia depozitata prin fotosinteza.Am inteles oarecum propagarea, reflexia, refractia, difractia, polarizarea, imprastierea si interferenta luminii.
Da ,,luminita'' ce-o fi de fapt?
Aia de la capatul tunelului...Speranta noastra cea de toate zilele...
Este oare locul catre care ne indreptam si in care ne dorim sa ajungem, sau e locul de care fugim mereu?
Este acel maine pe care-l asteptam cu nerabdare gandindu-ne ca va fi mai bun decat ziua de azi sau e variabila vietii noastre? Este promisiunea pe care ne inchipuim ca ne-a facut-o viata, si numaram ore, zile, ani pana se tine viata de cuvant? De ce ne-ar fi datoare viata cu ceva noua? De ce ne-ar fi lumea asta datoare cu ceva?
Traim viata ca pe-un rol ce musai trebuie sa se termine bine, happy end-american... Naivi e cuvantul, nu?
Si-apoi cand patim ceva groaznic, ne miram si nu contenim sa ne intrebam... -,, de ce mie? de ce?''
Si pentru ca sunt si eu din aceeia, inchei intr-o nota optimista, afirmand ca totusi mai cred in frumusetea visului nostru, luminita de la capatul tunelului ne-o administram zilnic ca pe un placebo, cuminti, constienti ca fara ea nu vom primi darul promis inca de la nastere: O VIATA MINUNATA !
Meritam asta! Viata minunata promisa o primim felii, putin cate putin, la momentul cand decide viata... Dar o primim! Se stie ca viteza luminii este de 299.792.458 m/s (metri pe secundă).
Luminita fiind ceva mai inceata, vine mai greu, dar intotdeauna vine!
cine ma contrazice?

2 comentarii:

  1. Da ,,luminita'' ce-o fi de fapt?
    Aia de la capatul tunelului...Speranta noastra cea de toate zilele...
    Este oare locul catre care ne indreptam si in care ne dorim sa ajungem, sau e locul de care fugim mereu?
    Este acel maine pe care-l asteptam cu nerabdare gandindu-ne ca va fi mai bun decat ziua de azi sau e variabila vietii noastre? Este promisiunea pe care ne inchipuim ca ne-a facut-o viata, si numaram ore, zile, ani pana se tine viata de cuvant? De ce ne-ar fi datoare viata cu ceva noua? De ce ne-ar fi lumea asta datoare cu ceva?
    Traim viata ca pe-un rol ce musai trebuie sa se termine bine, happy end-american... Naivi e cuvantul, nu?
    Si-apoi cand patim ceva groaznic, ne miram si nu contenim sa ne intrebam... -,, de ce mie? de ce?''
    Si pentru ca sunt si eu din aceeia, inchei intr-o nota optimista, afirmand ca totusi mai cred in frumusetea visului nostru, luminita de la capatul tunelului ne-o administram zilnic ca pe un placebo, cuminti, constienti ca fara ea nu vom primi darul promis inca de la nastere: O VIATA MINUNATA !
    Meritam asta! Viata minunata promisa o primim felii, putin cate putin, la momentul cand decide viata... Dar o primim! Se stie ca viteza luminii este de 299.792.458 m/s (metri pe secundă).
    Luminita fiind ceva mai inceata, vine mai greu, dar intotdeauna vine!
    cine ma contrazice?
    SI PENTRU TINE VINE LA FEL DE INCET???????

    RăspundețiȘtergere

Scrisul nu doar comunica idei. Le genereaza...