chimia iubirii

De ce iubim ?

Exista intradevar o parte din creier responsabila cu iubirea romantica ? Suntem ,,victime" ale unor fenomene neuronale si biochimice? Este dragostea doar un exces de substante chimice care ne afecteaza creierul din cand in cand, sau poate chiar niciodata? Chimia are ca obiect studierea substantelor si a transformarilor derivate. Daca ar fi sa bagam iubirea sub microscop, am oberva ca atunci cand iubim, organismul nostru produce din plin hormoni ca:

Testosteronul (estrogen, hormon de frumusete)~ se produc schimbari estetice in noi atunci cand iubim; Dopamina (stimuleaza libidoul)~ anihileaza strsul si ne face sa intram in tot felul de situatii riscante, primejdioase, ridicole, in ciuda consecintelor destul de vizibile ; este eliberata de creier, drept recompensa atunci cand organismul primeste stimuli ca hrana, sex sau alte substante halucinogene;Norepinefrina(raspunzatoare de memoria selectiva)~ ne anihileaza capacitatea de a ne mai gandi la altceva sau altcineva, devenim sateliti ai planetei iubite; Noradrenalina(neurotransmitator) ~ ca si dopamina si serotonina, are efect inhibator, te face indraznet si mai istet, te face sa-ti asumi riscuri carora le poti supravietuii sau nu.Creste actiunea anti-anxioasa, ofera acel curaj nebun fara de care am ramane pasivi, simpli privitori;Serotonina (hormonul fericirii) ~ da acea stare de ,,inima albastra", ,,fluturi in stomac'' cand suntem in preajma, si starea de rau cand suntem departe de obiectul adoratiei, ne determina sa formam in nestire nr. de telefon, sa dam tarcoale casei, cantam serenade, scriem poezii, declaratii, vise si scenarii vizualizate de ''n''ori , cu capul in nori... Este polul opus depresiei ; Oxitocina (afectiunea) ~ ne da sentimentul exagerat de atasare fata de partener, fara de care nu mai putem traii, respira, se scurge viata din noi; Ox. a fost identificata in cantitati mari in timpul actului sexual, si dupa orgasm. Ca si endorfinele, oxitocina creeaza senzatia de levitatie. Joaca un rol determinant in dragostea romantica, producerea lui fiind legata de factori fizici si emotionali( simtul tactil, vizual si olfactiv predomina).Vasopressinul ~ ca noutate, ajuta la pastrarea relatiei monogame, insa excesul ei poate determina gelozia .~ la doua universitati americane s-au facut teste pe cobai cu vasopressin : o gena introdusa in organism printr-o simpla injectie transforma soarecii masculi cu obiceiuri sexuale promiscue intr-un partener credincios si monogam. ha! ( sunt curioasa cati barbati sau femei se vor lasa injectati...) In prizma celor vazute la ,, microscop" putem trage concluzii?Se crede ca aproximativ 90% din informatiile primite de un om sunt receptate prin intermediul vazului si auzului, creierul nostru fiind un fantastic laborator in care cele cinci simturi ale noastre in mod unitar ne construiesc viata ca pe un brand . De-a lungul secolelor, omenirea a plasat centrul dragostei in inima. Oamenii de stiinta ne spun ca de fapt creierul este centrul dragostei , si ca dragostea este determinata de substantele chimice aflate in corp la care creierul nostru raspunde. Da, creierul este epicentrul dragostei, responsabil de reactiile necontrolate, de toate situatiile ridicole si minunate in care ajungem indragostiti fiind.

,,Dragostea e ca o raie, te mananca si-n calcaie! '' . Cand doi oameni sunt atrasi unul de altul are loc o explozie de substante . Si daca dragoste nu e, chimie totusi e! Noi credem ca alegem partenerul in functie de o suma de preferinte-idealuri (desigur diferite de la om la om).

Foarte posibil din cauza ,,chimiei,, uneori ajungem in situatia de a iubi oameni cu totul nepotriviti idealurilor noastre, si orice am face, indiferent cat de evidenta ar fi discrepanta dintre ideal si realitate , nu putem sa ne abtinem sa nu-i iubim. Oricine s-ar interpune intre noi si obiectul adoratiei noaste a starnit un razboi .Deocamdata nu exista explicatie de ce anume ne simtim atat de atrasi de o anumita persoana incat sa ne indragostim...Cert e ca trebuie sa fim putin diferiti ca sa ne atragem si putin asemanatori ca sa ne intelegem... In secolul nostru, stiinta ne va demonstra evident ca iubirea nu este scrisa in stele, ci mult mai aproape, in proprii nostri atomi. Oricum ar fi insa, iubirea este departe de controlul nostru direct.

Evident, intr-o masura considerabila, chimia te va determina sa spui:,,Te iubesc!'' pentru putina vreme, sau pentru totdeauna!

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<.>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

I Drove All Night
este posibil sa iubesti mai mult pt. ca e departe? sa calatoresti zeci de ore pt. o inchipuire?
> sa presupunem ca te indragostesti. Faci o pasiune pentru cineva nepotrivit, ocupat rau... dar, inima asta nebuna vede, simte, adulmeca si nu rationeaza; iti place vocea, cum arata, cum vorbeste, cum merge, cum zambeste. Incepi sa te interesezi, si in scurt timp afli un nume, loc de munca, foste relatii, si-i conturezi in mintea ta profilul.Partea dureroasa e ca obiectul pasiunii tale e infiorator de departe... Cale lunga sa-ti ajunga! Dar nu abandonezi ideea... Usor se contureaza primele concluzii asa zis logice. E un puzzle pe care-l construiesti in ciuda faptului ca-ti lipsesc elementele esentiale. Nu-i nimic, confectionezi tu unele pe care le incadrezi.Tocmai ai obtinut imaginea viitorului tau si te bucuri nespus cand te trezesti intr-o zi formand un cuplu cu imaginea asta. Vine ziua in care realitatea se instaleaza comod intre voi, si-atunci te asalteaza ganduri de genul: “cum de te-ai schimbat asa de mult?” sau “ce e cu tine? tu nu esti asa” ? Priveste inca o data puzzle-ul tau; cata realitate ai pus in el? Dragostea adevarata ia fiinţa atunci când presupunerile şi jocurile sunt date la o parte, cand comunicarea are loc liber fara teama de a fi inteles gresit. Dragostea nu poate fi fortata, manipulata, incantata sau presupusa a fi reala.Poti încerca pentru o vreme sa fortezi dragostea, dar este ca si cum ai invata un caine sa mearga pe picioarele din spate. Va putea s-o faca pentru foarte putin timp, pe baza unei recompense sau de frica, insa nu prea mult si nu prea bine. Trebuie să lasi dragostea sa se arate aşa cum este, cu toate imperfectiunile ei, cu toate neajunsurile ei. Este esential ca, in cladirea unei relaţii de durata sa-i descoperi personalitatea, trasaturile de caracter, simpatiile si antipatiile, dispozitiile, ambitiile si chiar ciudateniile... Visele si dorintele.. Personalitatea este importanta, dar caracterul este esenţial. Viata reala de cuplu nu se deruleaza doar intr-o camera de castel din lumea basmelor, ci este foarte probabil ca din cand in cand sa coborati in temnita disperarii.Iubire la distanta poate insemna iubirea unei imagini din propria minte, cladita fie dupa dorinta fie dupa o poza, o soapta la telefon etc. Ce vei face insa cand iubirea isi va proclama drepturile? Cand imaginea afisata de camera web, discutiile nesfarsite de pe messenger sau poza zambitoare de pe noptiera de langa pat nu mai reusesc sa suplineasca prezenta celui iubit, cand dorul devine atat de chinuitor incat ai senzatia ca te sufoca? In acest caz, dragostea invinge distanta dar nu si timpul! Insa... daca e dragoste adevarata si vointa, si rabdare, multa rabdare din partea amandurora se trece si peste distanta si peste orice alta constanta...