Trecutul nu a trecut, este inca in mine.
N-am putut evita nefericirile vietii, ale cumplitei vieti de familie, gelozia din interiorul caminului. Da, timpul estompeaza foarte multe lucruri insa nu si pentru ochiul meu pervers. E ca un ABC-dar ale carui litere nu se pot sarii. Chestia asta ciudata, are un curs firesc! Mai sunt cateva etape de consumat. Inteleg prea bine cum vor decurge, si groaza mea sta in acele momente de indoiala si disperare prin care in mod inevitabil voi trece ... din nou. De ce naiba trebuie sa fim solidari doar pe valori negative? Oare chiar suntem o natie de disfunctionali? For the love of god, ma mai minunez de un singur lucru; ochii tai frumosi, mirati...