peregrini sumus

Unii oameni intra in viata noastra si dispar aproape instantaneu.
Altii raman si lasa o urma atat de puternica asupra lumii si sufletului nostru, incat ne schimbam pentru totdeauna!
,,Tom si George erau doi muncitori irlandezi care tocmai castigasera la loterie, fiecaruia revenindu-i cate 5 miliaone de dolari .Isi incasasera banii cu o zi inainte asa ca se pregateau sa sarbatoreasca.
Fericiti se plimbau prin centrul unui mare oras, inca uimiti de norocul ce daduse peste ei, cand au vazut un magazin pescaresc.Tom a spus atunci:,, sunt mort de foame - hai sa mancam niste peste cu cartofi prajiti''. Asa ca au intrat,Tom cu sapca lui verde roasa de vreme si George purtand inca cizmele negre de cauciuc.
Dupa infatisarea lor, nimeni nu ar fi banuit ca se gaseau in fata a doi milionri.
Tom a platit pestele si cartofii prajiti si amandoi au savutrat mancarea pana la ultima bucatica.
Satui, si-au continuat plimbarea si cateva minute mai tarziu au trecut pe langa un dealer Rolls Royce.
George a ramas cu gura cascata la vederea automobilelor luxoase:-,,- intotdeauna am visat sa am un Rolls '' a soptit el ,,- hai sa aruncam o privire" a ras deschizandu-i usa prietenlui sau de-o viata .
Inauntru George si-a atintit privirea asupra unei splendide masini argintii care stalucea undeva in primul rand.
,,-Tommy, nu ti-ar place sa ai o masina ca aceasta ?" exclama el. '' - mai incape indoiala?'' fu de acord Tom.
George se indrepta spre managerul de vanzari impecabil imbracat si-l intreba sfios :,,- nu va suparati, cat costa masina asta frumoasa? "Raspunsul cu sase zerouri nu-l impresiona deloc.
Si zambind cu subinteles a spus : ,,- iau doua una pentru mine si una pentru prietenul meu''
Apoi se uita la Tom si spuse: ,, lasa portofelul Tommy, achit eu masinile. Tu ai platit pestele si cartofii ''.
>> Peregrini sumus ! Suntem pelerini!
Intr-o conceptie larg acceptata, viata pelegrinilor aflti in drumul lor spre locurile de rugaciune, oameni suferinzi sau muncitori angajati la munci grele, nu sunt obligati sa respecte rigorile postului.
Traim intr-o lume a lacomiei, arogantei, tradarii, a lipsei de principii; Secolul in care din pacate, majoritatea din noi invocam pretentia: Peregrini sumus! Deviata de la scopul sau originar, pretentia omului modern spre un comportament permisiv, a devenit mai mult decat suparatorare, a devenit sursa multor conflicte si sciziuni!
De cate ori nu v-a venit - ,, sa va luati campii" si sa plecati ,, cat vedeti cu ochii ''?
Padurea nu ar devenii incapatoare pentru toti acei care au avut macar o data in viata acest gand.
Unde a inceput aceasta lipsa de incredere, suspiciune sssacaitoare? Statisticile arata ca mai mult de jumatate din viata activa ne-o petrecem alaturi de niste oameni straini, de oameni care intra in viata noastra si evident ne marcheaza. Colegii de munca.Unii nu sunt doar simpli colegi de servici. Realitatea demonstreaza ca de cele mai multe ori reusim sa legam prietenii, sau macar sa intretinem cu ei o stare de amicitie nedisimulata.Daca suntem obiectivi, realizam ca prietenii de genul celei dezvoltate de Tom si George sunt aproape imposibile. Ce putem spune insa de angajatori? Cei care pot incuraja sau modera un anumit mediu, o anumita ambianta la locul de munca?
Situatia in multinationalele europene a impus necesitatea team building-urilor pe diferite tematici ( in special comunicare si tehnici de vanzare neagresiva) pe care si Romania le-a adoptat in scurt timp ca fiind o metoda eficienta de sudare a echipei, de interdependenta si evolutie in grup.
Pentru cei mai multi angajatori din Romania insa, mult mai important decat caracterul si atitudinea este competenta; ( nu minimalizez prin aceasta importanta competentei) sa nu uitam insa, competentele se invata mai usor. Atuitudinile, uneori niciodata !
De asemenea, nu ati observat oare metamorfoza colegului dragut, atent manierat, pe care aproape nu-l mai recunosti dupa un an ? Cand ma gandesc la metamorfoza, primul lucru care imi vine in minte e transformarea larvei dizgatioase intr-un fluture minunat.In cazul de fata, metamorfoza e asemanatoare insa in sens invers. Acum e profesionist si glacial, cel pentru care cea mai buna aparare e atacul, certaretul cu octava renumita, cel care-ti tranteste telefonul in nas, care mormaie in loc sa salute, care nu stie sa spuna niciodata ,,te rog",, iarta-ma", care nu e niciodata vinovat. OMUL PERFECT FUNCTIONAL !
Carui fapt insa se datoreaza aceasta metamorfoza?
Evident tipului de om ,, cultivat ", varful de lance, profesionistul fara sentimente, marele, temutul competent ! Dezumanizat, competentul profesionist are parte rareori de cate un mic cutremur care-i mai scutura sistemul de valori, dar, si atunci se gasesc suficiente scuze angajatului,,dalmatian". Ori asta nu poate decat sa jigneasca omul principial, onest, iar aceste desconsideratii il umplu de frustrare si deruta ; Oare nu a sosit timpul pentru o clara separare intre recompensa si recunoastere ; Competentul glacial merita recompensa si-atat, pe cand recunoasterea ( macar atat) trebuie date celui cu un caracter onest si atitudine .Daca acest lucru nu se va face curand, vom ramane la stadiul de povestirii hiperbolice de genul celei mai sus relatate. A face abstractie de sentimentele umane nu e doar prostesc dar si foarte periculos si neproductiv. Oare va deveni si Romania tara incompetentilor simpatici si a nemernicilor competenti?
Ramane de vazut !