Bg. Obzor 2007

Am ajuns din nou in minunata tara a lui Stoicikov. Pentru cei care n-au auzit de el (nu au pierdut mare lucru) pot spune, ca e fostul antrenor al nationalei de footbal bulgare, insa ceea ce-l face renumit pe plaiurile noastre ar fi ca nu-i place mamaliga si se pare ca nici pe mancatorii ei, romanii.Vorbele-i memorabile ,,go home mamaliciki‘’ referitor la suporterii fotbalului romanesc au devenit faimoase, citate in spirit de gluma caustica si mai ales cu subanteles. Pana una alta, ca sa ai de unde pleca, trebuie mai intai s-ajungi!

WELLCOME MAMALICIKI
Revazand Bulgaria anului 2007, nu am putut sa nu observ opulenta si primitivismul aflate intr-o oarecare armonie; cele doua invadeaza retina privitorului lasandu-i o senzatie de ,,nisipuri de aur in ochi’’.
Se zice ca mai mult de 30% din populatia Bulgariei traieste in mediul rural, o populatie saraca si obosita de tranzitia ce se incapataneaza sa nu depaseasca aceasta faza monotona. Frenezia cu care insa schimba vecinii nostrii bulgari aspectul litoralului, nu poate decat sa te umple de un soi de admiratie insotita de invidie … Si te intrebi repetativ: ,,da’ cum pot astia frate, si noi nu?”
Cred ca aceasta senzatie au trait-o toti cei peste 100 de colegi ai mei de la E-Grop, care au avut parte de tarditionalul team building anual. Ca mai in toti anii, acest eveniment fericit s-a suprapus cu un ,,Team Building“ mai mare si mai traditional la romani: 1 mai muncitoresc! Mi-am amintit cu melancolie de epoca lui ,,Ceasca”, ma refer la episoadele cu mici si bere, cu sloganuri strigate-n gura mare: ,,asta-i viata , asta-i trai sa traiasca 1 mai!” precum si varianta soptita : ,,asta-i viata? asta-i trai? sa traiasca 1 mai?”

TOT URAT MI-O FOST DE DRUMU’LUNG...( SI OMU PROST)
Seara de 28 aprilie, seara plecarii noastre n-a lasat loc sperantei de timp frumos deoarece autocarele noastre au plecat din D* in ropote de ploaie si tunete care ne-au escortat pana la iesirea din S*.
Calatoria, ca orice calatorie… mai un ,,menehito de culoar”, mai o populara saltareata batuta pe loc si de scaune, ne-au transformat cele 12 ore de calatorie intr-un retetar gastronomic muzical, cu mancaruri numa’ bune la mahmureala, in care traditionala ciorba de burta dreasa cu ardei si cu smantana trona! ( prietenii stiu de ce …)
Am trecut prin punctul vamal Giurgiu>

MAREA NEAGRA SI UN SOARE TIMID

Am ajuns in statiunea Obzor undeva aproape de amaiza, si in scurt timp am gasit hotelul Miramar, un hotel bogat in stele justificat obtinute. Minunat, nou, confortabil si plin ochi de ,,mamaliciki’’ .Ne-am cazat in sfarsit si cu ultimele forte, am iesit la explorat imprejurimile; Briza marii, cu parfumu-i inconfundabil ma atrage ca un magnet…
Marea, se pare si-a dat intalnire cu mai multi dintre noi, observ asta din privirile complice ale celor care se plimbau pe plaja batuta de vant si un soare timid; Marea frumoasa si nemarginita de ambitii, a ramas asa cum o stiam; poate acum avea plete mai bogate de valuri care se incalecau, luptau unele cu altele sa atinga cerul albastru, nefiresc de albastru!Aici poti intelege ce inseamna ,,blue marin”!
Ma postez intr-un sezlog si privesc plaja privata a hotelului nostru, neperiata, invadata de alge proaspete; cateva barci iesite in larg completeaza tabloul marin. Timpul pare ca s-a oprit in complot cu soarele zgarcit in raze. Ici colea cate un pescarus ma trezeste la realitate:- ,,hei, trezeste-te, esti la mare! bucura-te …”
Asa ca pornesc in cautare de scoici si imagini inedite prinse pentru eternitate intr-un aparat foto. Cautarea mea se prelungeste, pentru ca marea nu prea e darnica, si lista mea cu amatori de suveniruri din renumita Bulgarie e consistenta; preocupata sa nu uit pe cineva ma aventurez la mai bine de 1 km de hotel.

Foamea este singurul argument care ma convinge sa ma intorc!

ALL IN
Aceste doua cuvinte magice ALL IN, adica simplu spus: gratis, fac cat ,,marea si sarea” promisiunilor turistice romanesti. Aceste doua cuvinte explica clar motivul pentru care in parcarea hotelului sunt mai multe masini cu numere de Bucuresti, Buzau si chiar Constanta decat masini din orice alta tara! Faptul ca totul e inclus in pretul platit, oricand si oricat, fac deliciul sutelor de conationali; cu aceste doua cuvinte, baietii destepti bulgari, au dat un veritabil flitt turismului romanesc, sa speram insa, ca nu definitiv. Totusi am de facut o mica observatie: mamaliga nu aveau!

SUNNY BEACH
Una din preocuparile cele mai placute intr-o vacanta este shopingul; asa ca, a doua zi am plecat in staiunea invecinata Sunny Beach, un renumit loc de cumparaturi.
Am amintiri placute de aici... Anul acesta din pacate, n-a fost la fel; sezonul turistic incepe doar prin 15 mai, asa ca, doar cativa intreprinzatori mai harnici si-au scos la vedere tarabele spre bucuria noastra de turisti pusi pe cheltuiala! Asa ceva, sa vin cu bani si sa plec cu bani, n-am mai patit, dar, asta e…n-a fost sa fie! Ne-am intors cu totii la hotel mai repede decat planuisem, si mult mai intelepti prin intelegerea proverbului: ,,la pomul laudat sa nu te duci cu sacul!”

GO HOME MAMALICKI
Dar inainte de a pleca acasa, am avut parte de team buildingul promis, care prin jocuri si concursuri, ne-a intarit legaturile de prietenie dintre noi, ne-a ajutat sa intelegem ce inseamna colaborarea sustinuta, fie ca e vorba de lucruri nevazute dar intuite, fie ca e vorba de colaborare si punere in valoare a ideilor tuturor membrilor unei echipe. Seara s-a incheiat cu o traditionala masa festiva, dupa care ne-am retras in clubul hotelului unde am continuat distractia.

All In pe bune.
In concluzie: am mancat, am baut free tequila, a fost bineee; placut cu-adevarat a fost ca nu m-au strans pantofii, asa ca am dansat neintrerupt pana la epuizare, m-am razbunat pe vant, pe ploaie, pe plaja neprimitoare, pe Stoicikow, pe turismul ineficient din tara mea, si ca sa pun capac pe toate, m-am servit si cu o raceala de care nici acum cand scriu toate acestea, nu am scapat … Dar, si asta cica a fost All In !

Sa auzim de bine, mult si bine!

* acesta a fost ultimul team building la care am participat... de-atunci mama ei de criza!!!

gand hazliu:
Cand 40 de persoane se gandesc la mancare, atunci este o inmormantare. Cand 38 de persoane se gandesc la mancare si doua la sex, este o nunta. Cand 40 de persoane se gandesc la sex, este teambuilding.