e toamna iar....

E toamna iar... a 4X-a toamna pe care o visez in frig si ploi, prin umbrele de crengi, cu pasii in noroi.

O renumita companie de automobile va introduce în Romania, în toamna acesta un nou model break, e toamna iar pe-aleile tăcute, cerbul de aur batran, de mult coclit şi laş … restante-prestante slabe, becuri chioare, bolnave de galbinare, incepe sa se faca frig in dormitoare, e cam tarziu, miroase-a veac putregait si drumul spre lumina n-am gasit, inca ador sa ma plimb prin parcuri, privind la ploaia de frunze, si cred ca a fi toamna inseamna a intelege ca ai pierdut, si mai inainte de toate, am invatat sa accept melancolia ce-mi inunda sufletul; e-o toamna cu merii prea copti de cuvant, e toamna si eu am uitat sa ma mint. E multa liniste si neclintire-n aer, miresme dulci de fructe coapte vin; e vremea toamnei din noi... Doamne, e timpul. Vara a fost mare. Frunzele nu cad, ci danseaza... Toamna ca o mare cantareata, ne canta in struna! Sa fie asta ultima toamna? De ce sa ne faca pe plac? Poate e toamna sfârşitului…, ori toamna începutului, depinde cum o vezi.Toamna-i pregatita sa soseasca printre noi, cu tristetea unei ploi. Stress, viata tesionata, stomacul gol precum viata, patologie gastrica si factori nocivi-iritativi ai mucoasei gastrice, multiplex, lacrimi de iubire... pasesc agale, pe drmul de 4x, caci nu e nimeni sa ma grabeasca, pasii se scurg, cunosc drumul.Omul este pulbere de stele...Gogoaşa de matase - singurul cavou temporar! Desi nu ne convine, devenim amintiri.In ordinea lucrurilor lumii acesteia, insula lui William Golding din „Imparatul mustelor”, exista doar amintiri despre trecut si amintiri despre viitor. Astazi, de stim sau nu, de vrem sau nu, de ne place sau nu, fabricam amintiri despre noi insine.

Incep targurile de animale, dorul de duca, si toamna in care se numara anii, se numara amintirile, se pregateste patul altui anotimp.Toamna e in sufletele noastre… dar de fiecare data si pentru fiecare dintre noi… alta toamna.Toamna dezhidrateaza sentimente si le pregateste de venirea cumplita a iernii. Sentimentul de melancolie este inevitabil, imi aduc aminte de vara care ramane in suflet ca un cantec de soare, cuibarit adanc intr-un suflet indurerat caruia-i lipsesc campiile, cerul, zilele si noptile zmaltuite de voalul stelelor cazatoare. Dorul de acel timp ramane, se cumuleaza in dorul de albastru, de campia de vis frematand in potop de lumina...Dar, mai presus de toate astea, toamna aduce spatiu si peisaje incredibile.

Iubesc toamna, ma abandonez total ei, imi place sa vad cum plang norii la mine in fereastra, imi place mirosul de struguri copti... E un anotimp in care ea, toamna intr-un sfarsit anuntat moare, doar pentru a renaste, pentru a fi mai frumoasa, pentru a ne demonstra noua ca nu exista sfarsit fara inceput. Daca nu ar fi toamna, am sti oare sa apreciem primavara? Se asterne Toamna. De Dorul Tau.