dependenta de munca

Dependenta de munca sau workaholismul, este condiderata de unii psihologi tulburare obsesiv-compulsiva, adica, o activitate neîntrerupta, asemenea unui ritual. Pentru workaholic, lumea pare marginita intre servici si pat.Desi in general, familia troneaza ca importanta, in societatea actuala se remarca transformari evidente, prin devalorizarea familiei si acordarea unei atentii tot mai mari activitatii de munca.Cererea expresa a tot mai multi angajatori spre o cat mai mare disponibilitate in favoarea muncii, preferinta de a angaja necasatortii, cei fara obligatii, a creat terenul propice dependentei de munca, a serviciul non- stop, delegatia permanenta.Wokaholicul nu citeste cu placere, nu invata nimic in afara sferei serviciului sau, nu face sport, nu merge nici macar pe jos... nu-i place arta si nimic altceva legat de ea, nu are pasiuni marturisite; Deschide ochii, si primeste informatia.Nu-i place meditarea, nu are rabdare vrea totul pe loc si gata facut.Televiziunea poate satisface workaholicul, pentru ca da informatii pe tava, reduce orice efort intelectual inutil, si ofera mult doritul remote control total.
Anamneza work-aholicului :
*Se gandeste la munca mai tot timpul si ii e greu sa separe serviciul de timpul liber.
*Un workaholic considera ca e singura persoana capabila sa faca munca respectiva, si ca daca nu ar face-o, efectele ar putea fi negative atat pentru sine, cat si pentru companie; altfel spus, îsi administreaza o supradoza de responsabilitate.
*Isi asuma sarcini tot mai multe si mai grele, pentru ca niciodata nu se multumeste cu ceea ce a obtinut. Tipice pentru ea sunt viteza, intensitatea si zelul depuse sustinut.
*Deseori este incapabila sa refuze noi sarcini si se poate simti vinovata pentru ceea ce nu s-a facut sau nu s-a realizat la un nivel optim.
*Se implica mai degraba in activitati precise, cum ar fi organizarea & administrarea, decat in relatiile interumane, in care limitele si scopurile sunt mai putin precise.
*Pune accentul mai mult pe logica si intelect, in defavoarea sentimentelor. Se concentreaza pe performanta chiar si in ceea ce priveste familia, fixand standarde inalte si netolerand slabiciunile.
*Persoanele dependente de munca sunt, in general, agresive si orientate spre actiune, preferand sa lucreze singure, munca in echipa fiind greu tolerate.
*Cel mai grav aspect fiind acela ca refuza ideea de oboseala sau extenuare. Granita ce separa un workaholik de un hard-worker este fina, dar exista. Nu o confundati, nu o depasiti!
Cauzele care duc la o asemenea dependenta de munca pot fi contextuale si personale. Nevoia reala de bani, actuala omniprezenta a tehnologiei, tine conectat angajatul la munca de birou, chiar si cand este acasa sau în concediu. De altfel, faptul ca nu se desparte niciodata de laptop sau de blackberry ar trebui sa-i dea de gandit. Compania care pune în mod exagerat accentul pe performanta,(sau chiar se lauda cu disponibilitatea non - stop a angajatilor sai), compania in care se practica asa zisa fragmentare a muncii - fiecare angajat se ocupa de segmentul lui - favorizeaza crearea climatului propice; astfel, placerea agendei pline si a biroului plin de hartii poate fi o cale de comutare a atentiei de la alte probleme. De cele mai multe ori, dependentii de munca au dificultati de comunicare reala, constructiva sau au probleme in viata intima.Dependentii de munca nu se multumesc doar cu promovari si recompense materiale, ci au o nevoie vitala de a detine puterea si controlul asupra celorlalti. In adancurile psihologice dependentul de munca vrea de fapt stabilitate si exactitate tocmai pentru a obtine sentimentul ca nimic nu-i scapa de sub control si ca totul e previzibil.Are cineva ceva de castigat din dependenta de munca? Angajatul cu siguranta nu! Compania pentru care lucreaza si familia au si ele de suferit. În cuvintele psihologului de la Mentarex Consult: „Compania risca sa aiba un angajat care dezvolta boli profesionale, incapabil de empatie si de perspectiva''. Familia, evident va suferii cel mai mult ( si sincer) din pierderea ,,prezentei'' workaholicului.
Au fost identificate trei stadii ale acestei dependente.
1. Stadiul initial - dependentul este mereu ocupat. Se gandeste la munca tot timpul si refuza sa-si ia zile libere.
2. Stadiul de mijloc - incepe sa renunte la relatiile personale, pana cand viata sa sociala, conjugala e aproape inexistenta. Se simte epuizat fizic si are tulburari de somn. Pot aparea scurte pierderi de memorie si perioade de comatoza (priviri in gol).
3. Stadiul final - stari depresive, tulburari intestinale, tulburari indelungate de somn ; probleme cardiace, atacuri de panica, pierdere excesiva in greutate, dureri de cap, de spate, cresterea tensiunii, ulcer si deprimare, iar in cazuri grave, accidente vascular-cerebrale sau infarcturi.Amintim celebrul caz din 1969( poate chiar primul in domeniu), primul caz de "karoshi", cum l-au denumit ei, adica "moarte prin supramunca". Datele statistice au condus la ideea ca o persoana nu poate munci mai mult de 12 ore pe zi, timp de sase sau sapte zile pe saptamana, an de an, fara a suferi tulburari fizice, dar si psihice. Daca ai impresia ca in acest articol se vorbeste despre tine in mod expres, ai nevoie de ajutor calificat.Nu amana! Viata inseamna mult mai mult decat munca.
Primul pas in tratare, ca in orice dependenta, este recunoasterea.

http://www.workalolics.com/ si www.recoveringworkaholics.com/workaholicpartners

Intr-o nota optimista va prezentam un workaholic in plin exercitiu: Click here!