orlando

Dincolo de curcubeu, in josul lui traiesc credinciosii codului numeric personal. Dispusi spre revolta, sustin nostalgia unei inocente trambitate in taverne mucegaite unde in numele sacrificiului de sine fac apel spre fiinta ca ultima frontiera a regatului amenintat de Orlando. Dincolo de intelegere, Orlando pare un erou absurd, care sfidează orice lege, care traieste fara sa stie de ce, care pare sa nu accepte nici un adevar transcendent.
Ce linistiti sunteti! Orlando a iesit in strada, si voi, ce-ati facut? Ati strigat cu gingasie: -mars acasa!

Adevarul este in buna pastrare, si voi puteti avea cate adevaruri vreti!

tot respectu'

____De multe ori mi-a fost rusine de mine. De gandurile mele, de aroganta si superficialitatea cu care privesc in jur.
Contrar acestei stari vremelnice, cred din suflet in adaptabilitatea oamenilor si a mea desigur.
Fiecare avem defecte si incapacitati la vedere sau bine dosite.
Nu, cele fizice nu sunt defecte. Adevaratele handicapuri se nasc la nivel mental si comportamental.
Din cand in cand imi vizualizez handicapurile ca pe-o jalnica parada. Azi de exemplu mi-au marsaluit handicapurile tropa-tropa. Evident, nu mi-a placut sa le revad insa brusc mi-am adus aminte de o vorba a lui tatamare care are 92 de ani. Luandu-ma mai langa el mi-a zis mijind ochii: “asculta aici la mine ca eu sunt trecut prin viata, am vazut razboiul, mi-am batut painea cu ciocanu’, m-am batut cu dinozaurii, prima mea iubita a fost mancata de un pterodactil si cainele de un T-rex (minciuni evident); draga mea ai grija ce faci pentru ca viata e scurta ca si camasuta unui nou nascut si plina de rahat!

fericirea - haute couture

Fericirea este un etern santier in lucru.
Pornind de la aceasta premisa, cred ca nu exista oameni prea-fericiti. Pe deplin fericiti. Constant fericiti. Probabil ca fericirea nu este atat o stare, cat mai degraba un proces continuu.. Si se prea poate ca fericirea sa nu fie atat un scop in sine, cat mai degraba un motiv ce ne ajuta sa mergem inainte... Iar daca lucrurile ar sta asa si nu altfel, am putea presupune chiar ca fericirea este asemenea dragostei.. un sentiment care se invata..

Atunci cand marile case de moda isi prezinta colectiile Haute Couture, cei mai multi necunoscatori se declara oripilati de creatiile extravangante ale designerilor. Putini inteleg ce inseamna acest Haute Couture si care este rolul sau in lumea pretentioasa a modei. Ceva asemanator trebuie sa para fericirea unui nefericit.
Pentru meseanul de rand, fericirea se doreste a fi ceva casual in stil relaxat dar totusi sic si trendy!
Pentru a face posibila aceasta dorinta, omul a devenit foarte inventiv.
Asa a luat fiinta fericirea pret-a-porter.

Zilele acestea m-am gandit ca fericirea e ca Dumnezeu; la fel de impalpabila, greu demonstrabila. Pentru a o putea simti trebuie mai intai sa credem in ea, in lipsa oricaror dovezi senzoriale sau perceptuale. Poate exista doar o fericire de moment care sa te poate afecta pe termen indelungat acel gen de fericirire frivola, egoista. Fericirea business-class, ultra all inclusive. Fericirea cu monograma.

Dupa, ti-e greu sa "cobori" la Economy-Happiness.

In final fericirea pare a sta cum spune Albert Schweizer intr-o sanatate buna si o memorie proasta...

mai au si altii pareri... iata una din ele:

ei au nevoie de noi-noi avem nevoie de ei

"Gradul de civilizatie al unei natiuni este determinat de felul cum isi trateaza femeile si animalele".
Mahatma Gandhi

E timpul sa facem ceva! Urgent trimiteti-o tuturor prietenilor DVS romani din toata lumea, la toate grupurile. Nu stiu cum sa-i determinam pe cei de la pagini de fani de la Adoptiicainii.ro sa o semneze...sant aproape 30.000 de fani acolo.... petitia a fost trecuta la categoria Legislatie...nu la animale...pentruca este vorba de o legislatie... va rog trimiteti link-ul ( cu tot cu http://) si prin email tuturor cunostintelor...http://www.petitieonline.ro/petitie-p13295050.html

"Tratamentul umanitar al animalelor, bazat pe respect şi compasiune, este un drept al omului" Michael W. Fox

oferta

- femeie, cedeaz nervi, pentru ca, eliberata de ei sa pot vedea clar, la distanta si cu obiectivitate.
Sunt curioasa sa vad si eu cine naiba sunt dincolo de exercitiile mele alternative de autoadmiratie si de autodepreciere. Sunt curioasa sa vad cum ma vad altii, cum ma vad cunoscutii si necunoscutii.
Uneori am impresia ca in creierul meu notiunile prefera sa nu se etajeze, ci se raspandesc anapoda in centre de uitare, unde se conjuga intr-un mod aparte, pentru a reconstrui o imagine completa a mintii mele in fragmente vizuale, tactile si auditive. Asta implica nervi. Multi nervi. Prea multi. Asa ca in sfarsit, m-am decis:
- cedez nervii primei genaratii de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Eu am pierdut de doua ori, si atunci, si acum. Nu mai am nimic de pierdut; si cat de deconcertanta este supletea acestei certitudini... M-am calmat!

sunshine award

Am primit de la catwoman acest Sunshine Award... Dau mai departe raza de soare celor ce-o merita in viziunea mea:

1.cine n-are baba sa-si cumpere
2.piticul cu scutece roz
3.o mica parte pt. om, o mare parte pt. omenire
4.raposata smochina

Multumesc mamei care ma streseaza, si unei mari multimi de oameni care-mi fac viata grea si prin asta ma indeamna sa-mi fac psihoterapie prin blog...

Lumea asa cum o stim a intrat intr-o era desacralizata si isi cauta "dumnezeii" pe unde apuca ...
Bani, cariera si derivatele ei. Restul e " o mare pierdere de timp, mult zgomot pentru nimic".
Ne pasa din ce in ce mai putin, spre deloc, asta este ideea. Suntem definiti de ceea ce gandim si de ceea ce facem…mai ales daca alegem sa ne punem in aplicare gandurile sau, lipsindu-le de valentele aplicative, sa le transformam in realitate. Sa vrem sa fim altfel decat nepasatori, pe langa-trecatori.
Putem fi altfel daca alegem sa fim altfel. Nu lucrurile devin imposibile odata cu trecerea vremii, ci noi tindem sa ne pierdem treptat capacitatea de a vrea. Iar cei care si-o pierd, nu mai ajung prea departe, se adancesc in comun, si vrand-nevrand, ajung sa se complaca in normalitatea cenusie.

S-ar putea ca perfectionismul sa fie un defect, dar atentia la detaliu pare sa fie o filozofie pentru cei carora le pasa...

gabriel gura de aur

Rosia Montana
Numele este de luat de la toponimul dacic alburnus si de la adjectivul roman maior devenind Alburnus Maior si in prezent Rosia Montana. Ca fapt divers, valoarea rezervelor de aur de la Rosia Montana, la cotatia din 18 decembrie 2009 de la bursa londoneza, era cuprinsă între 9,88- 11,85 miliarde de dolari.

Mostenire
Mina opereaza de zeci de ani, fara sa fi elaborat vreodata un raport de evaluare a impactului asupra mediului, fara monitorizare si cu foarte putine retehnologizari. Locurile de munca si salariile oferite i-au fortat pe multi dintre locuitorii zonei sa traiasca de azi pe maine. Bogatia Rosiei Montane nu se resimte in nivelul de trai al locuitorilor, care nu dispun de apa curenta in case si se incalzesc la sobe cu lemne. Modul in care aurul dispare in mainile altora, de la conducatorii Imperiului Roman si pana la elitele corupte ale Romaniei din era comunista, este ilustrat de un citat celebru: Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta.
( Curand, va fi valabila doar ultima parte…)

Bine de stiut...
Pretul aurului este mult mai mare decat cel afisat la cumpararea unei bijuterii, deoarece ascude costuri sociale si de mediu greu de imaginat, ce ranesc iremediabil mediul inconjurator. Altfel spus la cumpararea unui inel (de aprox 2 gr.aur) trebuie sa stii ca simultan achizitionezi 20 de tone de deseuri miniere si o sticla cu cianura de 1 litru.
Cianura este un solvent puternic pentru metalele grele precum mercur, cadmiu si crom care in urma tratarii minereului ajung in spatii deschise. Cianura, una dintre cele mai periculoase otravuri, este acceptata in mediul inconjurator si in comunitatile in care traim pentru a extrage aur, care in proportie de 80% la nivel global are ca destinatie industria bijuteriilor. Acceptam sa ne expunem benevol unui pericol imens pentru sanatatea umana pentru stralucirea unor accesorii?

In Romania, cianura a fost folosita de trei companii miniere: Transgold (Baia Mare), Minvest Deva (Baia de Aries) si Remin (E.M. Baia Borsa, U.P. Sasar). Toate aceste companii s-au inchis. Insa goana dupa aur continua...

Sfinte Gabriele, sfinte fara de moarte , miluieste-ne pe noi…
Cu sufletul vandut si privirea pierduta… spre cantitate de aur ce va fi extrasa de la Rosia Montana, aproximativ 250 - 300 de tone aur. E mult, e putin? Jefuti cu zimbetul pe buze si cu intentii bune...
Proiectul exploatarii auro-argintifere de la Rosia Montana este unul extrem de controversat, în primul rand din cauza implicatiilor pe care le-ar putea avea asupra mediului utilizarea cianurii. Exploatarea se va întinde pe 16 ani, asadar beneficiile totale se ridică la 250 de milioane de dolari anual. Daca valoarea dividendelor ce urmeaza să le încaseze statul este incerta, redeventele promise pentru cei 16 ani de exploatare ar fi de 299 de milioane de dolari.
Licenta a fost acordata pentru 20 de ani, cu dreptul de prelungire pentru perioade succesive de cate cinci ani. Gabriel Resources, sfantul miluitor, este o companie miniera cu sediul în Canada listata la bursa din Toronto, care pană în prezent a investit în Romania peste 350 de milioane de dolari prin Rosia Montana Gold Corporation pentru dezvoltarea proiectului minier. A facut-o de dragul nostru, din prietenie, de dragul naturii. In acest gest maret, statul este minoritar în afacere...cu doar 19,3% din proiect.

Totusi, cica
Proiectul Rosia Montana promoveaza interesele economice ale Romaniei... In total, Proiectul RoSia MontanA aduce RomAniei 4 miliarde de dolari, din care 1,8 miliarde de dolari vor intra la bugetul de stat, sub forma de dividende, taxe, redevenţe miniere şi impozite, iar alte 2,2 miliarde de dolari vor fi direcţionate catre furnizori romani si se vor transforma in multe jeep-ane, viloace si luis vitoane pe manutze fine cumparate de Aurei pt. a lor Aure.

De tinut minte:
Aurul pleaca din tara, asa e contractul., sau daca vrem si noi, il CUMPARAM.
Actiunile firmei, daca nu se gaseste aur cit anunta firma – sint garatate de statul roman, adica strainii care au cumparat actiuni vor fi despagubiti de noi. Din banii nostri. Adica oricum o dam pierdem, dar putem pierde si sanatate, nu doar bani,pentru ca:
Exploatarea se face cu cianuri, pentru ca nu sint filoane de aur, ci firimituri.
Cand se termina lucrarile de exploatare, in locul muntelui, va ramane un urias lac plin cu cianuri. Ideal sa ne spalam cu ele pe cap!
In galeriile de la Rosia Montana mai sunt arhive romane, pentru ca nimeni nu a mai avut bani de cercetari arheologice, dar asta nu conteaza...

O melodie care parca capata sens nou...

cuvinte incrucisate

Aseara aveam niste idei dar s`au pierdut intre pat si calculator. Cum dau click pe open, se face close pe creier iar cand revin, scriu ca acum, un post de non-idei, fara rost, care nu intereseaza pe nimeni. De ex. despre cuvinte si cuvantatori… Deseori, vorbirea tine doar de sfera inefabila, adica in limbi omenesti, nu pot fi descrise pornirile sufletesti generatoare de vorbe goale; inteleg doar ca sunt impulsuri care exista pentru ca... exista. Exista cuvinte ce nu se intalnesc; sunt cuvinte-ncrucisate. De exemplu Trei Cuvinte: Te Iubesc, Imi Pare Rau si Ajuta-ma …

Cert e ca de multe ori, vorbim in contradictoriu, noi despre noi. Ma gandesc in ultima vreme de ce fac asta... Poate pentru ca realitatea in care traiesc, este si ea cel putin la fel de contradictorie? A sustine o coerenta in opinii intr-o lume in care coerenta este ultimul lucru observabil, inseamna a presupune rationalul acolo unde nu este, o lipsa de simt al jenibilului.

Aseara am revazut un film. Un el se indragostese de o ea fara sa poata schimba o vorba. El, un William, ea o Natasa. Mai tarziu, el invata rusa de dragul ei, si strica tot. Fiecare cuvant e trist, plin de indoieli si asteptari ursuze.
Cert, uneori cuvintele incrucisate nu ajuta. Nici macar cuvintele. Mimica face toti banii! Poti spune “nu” si ochii sa te tradeze… poti spune “nu” si sa insemne “da” si mai ales sa fie considerat ca atare... Poate de aceea scrisul devine o arta ( autentica sau naiva dupa caz). Si in loc de vorbire, ne lasam amagiti cu zgomotul unor cuvinte ingropate acolo unde nu le mai vede sau aude nimeni. Sub pres.

jorjette

Crosetez. Una pe fata, una pe dos. Sau sa fac mai bine doua pe fata, una pe dos?
Daca nu iese cum vreau? Prea stramt si neplacut? Sa-l fac mai degraba functional, sau estetic?
Cel mai simplu model ar fi: fata – dos... Dar nu ma atrage simplitatea. Ma atrage bobul de orez: aici insa, ochiurile se lucreaza invers. Trebuie indemanare. Si n-am. Dungile in spirala m-au fascinat mereu...Au numarul de ochiuri divizibil cu 6, plus ochiurile pentru margini: 2 ochiuri pe fata, trei ochiuri pe dos... Iar pe dos! Cah. Am sa fac cuib de albine pentru ca aseaza pe un numar de ochiuri cu sot. Imi place tot ce e pereche. Las doua ochiuri sa alunece in dos, apoi cu o andrea auxiliara plasata in spate, fac un ochi pe fata, si doua ochiuri pe dos. Hopa, tre sa las un ochi in asteptare. Nu prea-mi place asta...Ar mai fi cuiburile de miere. Motivul se incepe pe un numar de ochiuri divizibil cu patru: –doua incrucisate spre drepta, doua incrucisate spre stanga. Apoi toate randurile cu sot se tricoteaza pe dos. Si la gata, doua incrucisate spre stanga si doua incrucisate spre dreapta. Prea multe incrucisari. Nu e pe placul meu... Imi pare foarte dificil cel putin in imagine teoretica plecand din punctul Oh, Jorjette... nu pot!

Au trecut 12 luni, 366 de zile, 8784 de ore, 527.040 minute, 31.622.400 de secunde. In tot acest timp, n-am facut decat sa ma dau jos din pat, sa ma spal, sa mananc, sa inspir, sa expir si-apoi sa ma culc la loc. Zilnic, iau parte la cel mai mare program inventat pt. noi. Programul uman. Totusi, cine suntem noi sa fim uneori atat de extraordinari, stralucitori, nemaipomeniti...sau mai bine zis, cine suntem noi sa nu fim tot timpul atat de extraordinari, stalucitori, nemaipomeniti?



De ce revenim ciclic intre peretii de beton, unde gandurile devin absorbant al nelinistilor.
Suntem prea obositi sau prea indeferenti?

ro-mania _ho-mania.ro

In anumite momente, detest ca sunt roman:
Pentru ca ne uram intre noi. Ardeleni vs. bucuresteni, olteni vs. moldoveni, posesori de Logan vs. posesori de BMW, admiratori ai lui Mircea Badea vs. critici ai lui Mircea Badea, dinamovisti vs. stelisti, corporatisti vs. antreprenori, cumparatori vs. dezvoltatori imobiliari etc etc....

Pentru ca suntem "Gica Contra" din nastere. Orice initiativa in mintea noastra este sortita esecului. "Cum, afacere in agricultura? Nu ai nici o sansa. Sa vinzi cartofi la piata, nuuuu! Sa deschizi un chiosc, nuuu, te mananca mafia locala, iti sparg astia magazinul, vine banca si iti ia casa, etc, etc...". Nici nu vedem ca altii reusesc in jurul nostru ..."Eh, astia au pile"

Pentru ca indiferent cat de scurt este drumul de parcurs sau cat de
aglomerat este traficul, noi ne urcam in masina. "ca sa ajung mai repede" .

Pentru ca nu ne bucuram de viata. Suntem mici robotei doborati de grija zilei de maine .

Pentru ca vecinii mai vechi din bloc se considera proprietarii ai locurilor de parcare publice din fata blocului.

Pentru ca ridicam 100 de biserici si 2 scoli.

Pentru ca ne infofolim copiii cu 2 tricouri si 3 pulovere chiar daca sunt 20 de grade afara.


Pentru ca suntem saraci din cauza prostiei si nu ne dam seama. Nu am vazut in viata mea un om destept si muncitor care sa fie si sarac.

Pentru ca suntem egoisti: investim tot ce avem in propriile locuinte, insa nu vrem sa dam niciun ban pentru reparatia blocului in care traim, pentru parcuri, pentru curatenie publica, pentru multe altele...


Pentru ca desi avem o multime de femei frumoase, suntem o natie de "frustrati".

Pentru "Guta, Salam, Minune ... "

Pentru cozile de la loto de Craciun si inainte de alegeri.

Pentru ca nu suntem capabili sa ne adaptam la noile tehnologii. Parintii si copiii lor nu prea au ce discuta si pentru ca parintii nu sunt capabili sa porneasca un mp3 player sau sa intre pe yahoo.

Pentru ca la nunta invitam toti cunoscutii si necunoscutii, "ca sa iesim bine".

Pentru ca romanii peste 40 de ani care mai fac ocazional un sport sunt atat de rari incat intorci capul dupa ei prin parcuri.

Pentru ca burta la barbat este "sexy".

Pentru ca padurile noastre dupa 1 Mai arata ca o groapa menajera.

Pentru ca nu facem nimic daca nu suntem platiti.

Pentru ca nu intelegem termenul "solidaritate sociala" - multi dintre noi considera ca banii pe care ii dau la fondul depensii sunt un fel de "depozit bancar" pentru batranete. Nicidecum ca acesta este ajutorul nostru pentru batrani si bolnavii care nu mai pot munci.

Pentru ca facem rate la banca pentru plasma si masina de spalat vase fara sa ne pese de comisioane si dobanzi, apoi dam vina pe banci ca ne jefuiesc.

Pentru OTV

Pentru ca suntem invidiosi. Pe colegul care a fost promovat, pe vecinul care si-a pus termopan, pe fratele care i-a facut vila si pe colega care arata mai bine. Nu ne intrebam ce au facut ei ca sa ajunga acolo (munca, sport, invatatura, efort etc). Nuu, e mai simplu sa gasim explicatii de genul "si-o trage cu seful, fura, are noroc..."

Pentru ca desi turcii ne-au cotropit sute de ani, noi la scoala invatam despre cele cateva victorii pe care le-am avut impotriva lor. De parca "Istoria" trebuie sa fie motiv de mandrie, nu stiinta de studiu.

Pentru ca aruncam mizeria din masina pe geam.

Pentru ca mergem la Mall fara sa intentionam sa cumparam ceva.

Pentru ca suntem homofobi, si uram alte religii...Uram cam orice nu e ,, normal:- adica ca noi!

Pentru miscari fasciste de tipul ,, noua dreapta"...

Pentru ca avem replica favorita: ,, n-avem ce face... asta e!".

I have a dream...

Se intampla uneori sa ne traim propriile vise...
Nu ma refer la vise uzuale ci ma refer la vise mai neobisnuite.
Acele vise din care ne trezim mirati, speriati, dar fericiti de vizualizarea unor imagini la care nu ne-am gandit niciodata ca solutii. Visele cred, ne recompun. Visul meu este cu siguranta unul in care eu mi-am recapatat sufletul ciopartit candva.Curios, dupa aceasta recompunere ma simt ca Frankenstein; dah, ciudata asociere stiu... dar ma simt atat de vie, si-ametita de frumos incat este posibil sa aud ca prin vis repetate vorbe: ''It’s alive! It’s alive, it’s alive, it’s alive!''.Cineva se mira, cu exultare ca exist, ca sunt vie... Acest vis imi impinge fericirea sub nas, sa o miros, sa o gust, sa ma bucur de ea, urmarind florile ce plutesc pe apa cu bucuria primei vederi...Ca orice vis , si visul meu are final... Si se cere dupa moda timpului un discurs public... in care sper sa-mi duc la bun sfarsit pledoaria de Frankenstein romantic. Am inceput prin a trage cu ochiul la tine, si am sfarsit prin a ma pierde in ochii tai... Nici urma de regret... de fapt, nu m-am pierdut; m-am regasit. De atunci, planetele s-au alininiat pe umarul tau... si nu doar eu vad asta! Acesta e motivul principal pentru care te iubesc!

Ps.
Pe cat de multe dorinte avem, pe atat de multe solutii exista sa ni le putem indeplini pana la capat! Cel mai mult conteaza ca visul sa se transforme intr-o realitate cu...aliniere de planete! Este posibil. Certific.

Un vanator pune o piatra de marimea unui ou de gaina intr-o scorbura cu diametrul de sase centimetri.
Maimutele il urmaresc de la distanta si sunt macinate de curiozitate. In Africa. Apoi vanatorul se indeparteaza la cativa metri, urmarind o posibila victima. Imediat apare o maimuta curioasa care baga mana in scorbura. In Africa. Ea simte ca acolo este un obiect si incearca sa-l scoata. Insa, diametrul scorburii este mult prea mic.
Din punct de vedere tehnic, maimuta isi poate scoate mana din scorbura in orice moment, dar... asta ar obliga-o sa dea drumul pietrei si s-o piarda. In Africa. Balansul de frica si curiozitate o tine pe loc. Vanatorul se apropie si baga maimuta in sac. In Africa. Ma amuza tehnica asta, in care momeala e curiozitatea.
Si ma gandesc deseori la majoritatea lucrurilor pe care le fac zilnic de teama de a nu pierde ceva ce am...Incep cu spalatul dintilor, cu cele 54 de kilograme starnse cu grija in blugii mei cu talie joasa, la balsamul si demachiantul ce le folosesc ritualistic... O rutina care-mi controleaza viata, departe de Africa, dar atat de aproape de spiritul ei. Paradoxul zilelor noastre este ca suntem din ce in ce mai ocupati sa strangem lucruri fara sa observam ca de fapt suntem preocupati sa nu pierdem lucruri pe care nu le-am avut niciodata cu-adevarat. Deseori ma intreb: care sunt acele lucruri fara de care nu as putea trai daca le-as pierde sau ar disparea just like that? Spre exemplu telefonu’mobil, tambalu’ meu cu wireless, demachiantul, mp3-ul meu plin de muzici obsedante, blogul, uleiul meu de corp, plus atatea zdrente ce-mi acopera trupul... Fiecare lucru nou pe care il cumpar aduce cu el o doza de frica egala cu valoarea etichetei. Ma incapatanez sa traiesc ca un sportiv care ,, nu mai are nimic de pierdut” – si asta e salvarea mea. Nu am nimic... N-am nimic fara tine - n-am nimic, si prin asta am tot. Am tot ceea ce-mi doresc, si altceva nu mai conteaza. Constat mai nou ca eu nu sufar de nebunie… ma bucur de ea in fiecare minut!

te doftoresc

Ma preocupa de ceva vreme ce ascunzi in inima ta.
Sper din suflet sa nu fie vreo dilatatie anormala, vreo grava afectare a peretelui arterial prin arteroscleroza, vreo cardiopatie ischemica cronica dureroasa. Sper din suflet sa nu ascunzi vreun anevrism, vreo aritmie ciclica fie a ritmului normal fie sub raportul frecventei, fie al regularitatii... Mai sper din suflet sa n-ascunzi vreo hipertensiune arteriala, vreo miocardita, sau mai grav, vreo insuficienta cardiaca cronica si sa nu sesizezi cat de mult ma interseaza ce ascunzi in inima ta si cat ma tulbura lipsa ta.

I love you baby

Eterna obsesie a Madonnei, sfintenia... Asociere fireasca cu iubitul ei, manechinul Jesus. Madonna, omul cu 1000 de fetze, un real pretender: baterista punk, Boy Toy, Material Girl, doamna Sean Penn, iubita lui Warren Beatty, mama afectuoasa, adepta a cultului Cabala. Dincolo de aceste fetze construite cu truda sau etichete dobandite, Madonna este un filantrop. Nu zic ca e sfanta, da nici drac gol cum zic unii. Spre exemplu, putin oameni stiu ca ea hraneste zilnic 1000 de copii orfani in Malawi, ca a investit peste 1 milion de dolari in filme documentare care sa prezinte situatia dezastruoasa din Africa. Si lista de actiuni caritabile e lunga-lunga... O rezum la un citat al divei:,,Una dintre principalele percepte ale Cabalei este ca suntem pusi pe pamant pentru a ajuta oameni''.
Reprezentantii bisericilor crestine s-au grabit sa o ,, crucifice"... pentru atitudinea lipsita de respect fata de crestinism, afirmand ca "Madonna este o anti-icoana a Sfintei-Fecioare''! Iete fis!
Iar stercurati tantarul si inghititi camila. Nu v-a ofensat Madonna decat orgoliul vostru cat Domul din Milano. Atat.

dating

Iti doresti din tot sufletul sa intalnesti pe cineva, sa iubesti, sa primesti iubire. Dar, pana acum eforturile tale de-a intalni o asemenea persoana n-au dat rezultat...Incercarile bine-intentionate ale prietenilor, rudelor de a te ajuta in acest sens ( traditionalul petit)te-au pus in incurcatura, te-au descurajat si mai mult...Asa ca te intrebi daca n-ar fi mai bine sa apelezi la ,, tehnica moderna"...Intalniri online. Accesezi un site web, un chat room sau un buletin board. Conform unei statistici aprox. 9 milioane de pers. single din peste 240 de tari apeleaza la net pt. online dating.
Aici, fireste toti mint intr-o oarecare masura. Insa, cunosti persoane care si-au gasit fericirea prin astfel de intalniri virtuale, si asta te incurajeaza sa mergi mai departe...In sfarsit, gasesti pe cineva, mintea incepe sa brodeze.
Uneori, intalnirile pe internet pot da nastere la sperante nerealiste. Esti prinsa intr-o capcana, imaginatia ta completand tabloul potrivit dorintei patimase. Vine ziua intalnirii tete-a tete; uneori poate fi un avantaj, alteori un dezavantaj. Problema e ca intr-o relatie online, nu poti observa gesturile, zambetul sau mimica celuilalt, nu poti vedea cum se comporta cu altii, cum reactioneaza in situatii tensionate. Intr-adevar, online poti focaliza trasaturile de personalitate ale potentialului partener, fara a te lasa distrasa de aspectul fizic. Insa, iubirea se demonstreza prin fapte nu prin cuvinte. Pe internet, iubirea e de-a dreptul oarba. Chiar daca e-mailurile sunt romantice, discutiile online deosebit de stimulatoare, idilele se infiripa rapid dar se si sting la fel de rapid. Prin urmare, cauta sa scurtezi intalnirile online, si treci cat mai rapid ,,fata-n fata''! Se spune ca , real e ceea ce vezi, simti si-ti raspunde sentimentelor. Cat despre mine, nu voi povesti cum s-a intamplat, ci asa cum imi amintesc ca s-a intamplat. A fost odata, si atat.
Omul - sursa a tuturor ,,poveştilor” - perceput, ca fiinta reala din carne si oase si, deopotriva, entitate virtuala, tot reala, simbol al imaginatiei si al felului de a ne ,,crea” al celorlalti.
In fiecare moment al vietii noastre, sub aspectul expresiei, suntem ,,scrisi/rescrisi” de imaginea pe care ceilalti si-o fac despre noi, dar si de propriul psihism, mereu mai exacerbat, scotand la suprafata alte si alte erzaturi ale inconstientului, deopotriva arogandu-si drepturi depline la semnificare/resemnificare.

Taxi - Jumatatea mea

Horoscop

Taci! Taci-taci ca-mi ascult horoscopul... Din ziua aceea, am inceput sa ma gandesc mai mult la horoscop, de ce, de unde, si pana unde. Este posibil ca pozitia planetelor, soarelui si a lunii in timpul si locul nasterii unei persoane, sa dea contur personalitatii? Nu este o ciudatenie sa ne intrebam semenii "Din ce zodie esti?" si abia apoi sa hotaram daca o sa ne fie prieten sau dusman-ignorat. Este oare horoscopul atragator pentru ca ne hraneste orgoliul si nevoia de a ne simti în centrul atentiei cuiva? E o metoda eficienta pentru cultivarea încrederii în propria persoana? Ne da un sentiment de siguranta de care avem nevoie atunci cand luam o decizie? Sau mai mult, sunt doar o scuza pe care o folosim involuntar pentru a ne lipsi de asumarea unei responsabilitati? Este un joc al destinului? Si daca da, eu ce rol mai am in toata viata mea? Am merite pt. ca sunt buna, sau ma absolva de raul din mine? Si toate aceste intrebari generate de horoscopul creat candva pe vremea cand se credea ca pamantul este centrul universului...Sunt coplesita, debusolata, cu tensiunea arteriala in cadere libera. Ok, tac. Asculta-ti draga horoscopul. Eu ascult muzica.

Blog D`oro

Si pentru ca ,, dar " din ,,dar" se face rai nu după marime, ci dupa trafic, imi face o deosebita placere sa anunt ( dupa lungi deliberari )niste premii pentru voi dragelor, pt. ca va citesc si de multe ori sunt de acord cu voi. Fireste, sunt mai multe bloguri pe care le urmaresc, in care exista acel ,, More Than I Can Say''... Na, am si eu limitele mele. De data aceasta, vreau sa ma tin de cuvant si sa sprijin blogosfera feminina. Asadar, alfabetic:
http://allthiscrazymess.blogspot.com/
http://florentinaionescu.blogspot.com/
http://lorenalupu.wordpress.com/
http://oleacademov.blogspot.com/
http://surorilemarx.wordpress.com/

PARTIZAN - Fata mea

Dedicatie muzicala, pt.6 graţii, colonel in rezerva, embed-Ionel

dileme

Exista dragoste la prima vedere cand esti orb? In dispute, tre' sa lupti cinstit?( sau depinde de premiu...) Cand pierzi, se pierde si lectia? E bine sa stai o vreme singur in doi? Este iubirea aceea care strangandu-ti mana, iti atinge inima? Cateva dileme, si cate altele nerostite... In spirit combativ, doi lupi traiesc in mine. Lupul_cel_rau cu furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul... si Lupul_cel_bun cu bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.... si care lup castiga? Logic, cel pe care il hranesc.

zaruri

Trupul e o sita prin care timpul trece in mod inevitabil. In cautarea celei mai potrivite optiuni de viata, uneori sacrificam esentialul pentru detalii nesemnificative. Din acest moment, se contureaza o realitate personala si sociala care nu seamana cu nimic din ce ne-am propus candva. "Dumnezeu", a spus odata Einstein, "nu joaca zaruri cu lumea!". Insa noi, o facem. Jucam zaruri cu viata noastra... dar si cu a altora.

Festival

Intre 7 si 9 august cultura urbana isi gaseste linistea la altitudine, intre munti.
Cat dureaza? De vineri de la 12,00 pana duminica la 00,00 insa cine vrea, poate sa ramana oricat... Intr-o zona plina de ursi grizzly, haite de lupi si lilieci vampiri, o sa te simtiti in largul tau. Cum ajungi? Cu masina sau cu trenul - pana la Brasov - preferabil autogara Basarab, de unde iei popularul autobuz pana in Bran cu 5 lei. Tot ce te intereseaza si vrei gasesti pe: www.brancastlefest.ro, www.bran-castle.com si www.primariabran.ro. Ne vedem acolo!

*
Daca n-ai unde sa dormi, anunta-ma!
later post: Am fost rugata sa specific ca locul liber ce-l ofer cu generozitate e cu mine in pat. Si avand renumele de Batman, este posibil sa va testez jugulara. Deci, uite ca am spus-o... Mea culpa piticule.
Program:http://www.bestmusic.ro/stiri-articole/Program_Bran_Castle_Fest

Imi place atat de mult sa fac “haz de necaz” deoarece mi se pare total ilogic sa plang sau sa ma intristez din nimicuri, cand stiu ca viata mi-a pregatit incercari mult mai grele; am cazut pentru ca nu aveam de ales, insa m-am ridicat pentru ca asa am vrut. Iti amintesti cand mi-ai trimis scrisoarea aceea? Iti amintesc eu...
,,Draga mea, nu mai pot sa continui relatia nostra. Distanta care ne desparte e prea mare. Sunt nevoit sa recunosc ca te-am inselat de multe ori de cind ai plecat si niciunul din noi nu meritam o viata dubla. Imi pare rau. Te rog sa-mi trimiti inapoi toate pozele pe care ti le-am dat. Cred ca e un mod elegant de a incheia o relatie. Sper sa nu-mi pui cornite... in poze.(ca tehnic nu te vad in stare)Cu drag, Monstru' tau fermecator ’’. Oh, ce petarda mi-ai bagat pe sub tricou. M-am gandit sa ma razbun in fel si chip. Da' cum spuneai, tehnic, sunt o mamaliga. Ce bine-mi amintesc neindemanarea ta adorabila vis-a-vis de idiotenia mea evidenta. Zambetul tau strengaresc, afectiunea atipica, bizar-bolnavicios as spune... Tu nu iubesti pe nimeni. Cum de nu mi-am dat seama mai devreme. Poate pentru ca mintea era spre ganduri dulci, pentru ca imi doream sa alung ganduri triste ce-mi mobilau cotloane prafuite? Poate. Insa pe-atunci puteam sa jur ca tu esti lumina intunericului meu. Erai deliriul meu spre fericirea ce-o cautam pe-un pat cu baldachin. De cate ori imi era dor de tine stateam in fata oglinzii incercand sa-mi administrez propriul tratament...de zambete. Depindeam de el. Iar faptul ca nu-mi trecea de tine, era din cauza dorului sfasietor de timpul cand simteam fericirea invadandu-mi trupul, de parca as fi avut mai multa fericire in mine decat sange… Cat despre poze, scuza-ma, dar nu reusesc sa-mi aduc amintesc cum naiba arati.

Nightloosers - Dragostea-i ca si o raie
Dedicatie tutulor tovarasilor raiosi!
Dragi raiosi, trebuie sa stiti ca unii chiar de par raiosi, nu sunt raiosi; adica, va lasa sa credeti ca sunteti marea si sarea lor, dar in realitate sunteti doar dulcegarii de chiosc...Adica in lipsa de ceva mai bun, merge si rahat turcesc. Aveti grija, asadar, cu cine faceti echipa pentru ca cei care se bat cu pumnul in piept cu preaplinul sentimentelor va vor trage o teapa demna de teparul sef Vladut. Cum recunosteti teparii? Au vanatai in piept pt.ca pumnu' lasa urme, ataca pe cei cu sistemul imunitar slabit de alte tepe, fics in moalele capului. Atentie, daca esti de la Timisoara, iti ataca fruncea. Daca esti din Ardeal iti ataca mincea. Of course I’m kidding...

Joe Satriani - Always With Me, Always With You

Daca n-ai auzit o inima plangand, be my guest...

Trecutul nu a trecut, este inca in mine.
N-am putut evita nefericirile vietii, ale cumplitei vieti de familie, gelozia din interiorul caminului. Da, timpul estompeaza foarte multe lucruri insa nu si pentru ochiul meu pervers. E ca un ABC-dar ale carui litere nu se pot sarii. Chestia asta ciudata, are un curs firesc! Mai sunt cateva etape de consumat. Inteleg prea bine cum vor decurge, si groaza mea sta in acele momente de indoiala si disperare prin care in mod inevitabil voi trece ... din nou. De ce naiba trebuie sa fim solidari doar pe valori negative? Oare chiar suntem o natie de disfunctionali? For the love of god, ma mai minunez de un singur lucru; ochii tai frumosi, mirati...

Atata timp cat te-am ignorat, am fost perfect-bat, smart-bat and delicios-bat.
Acu de te-am fericit cu farame de adoratie, am devenit bad, defect, idle batman. Sa-mi fie de invatatura...
I just hope that i dont fall in love with u

zoia alecu - Vino aici
... gata, m-am prins! asa ca, fa bine, si vino aici!

Chayanne-Cuidarte el alma


Atunci cand existenta imi pare greu de suportat, ma refugiez in somn. Astfel, somnul pe care il consider a treia stare a existentei mele, mi-a oferit de multe ori senzatia ca mai toate colturile s-au rotunjit, asperitatile s-au slefuit, si ca in mod miraculos am dobandit noi unelte; vibratii ale invizibilului... visele.

Stau la umbra gandurilor mele si-mi recalculez ambitiile. Primul calcul a fost eronat! Da cu virgula, si nu-mi place; unguroaica din mine ravneste intregul. N-am vina, e genetic! Ori tot, ori nimic...


DIRECTIA 5 - Si ce daca

un motiv have found...

David Bowie

Azi dimineata m-am trezit intr-o stare de nefericire aproape perfecta. Atat de nefericita incat voiam sa gaseasc o explicatie acestui fapt...

training is nothing...will is everything !

Niciodata asociat cu ceva angelic, Batman.
Intr-un anume sens, multi suntem putin lilieci fara sa stim...cand razboinici, cand apatici, inveliti in aripi ca intr-un giulgiu, jucam docili rolul de victime ale ideilor preconcepute asteptand cuminti ploaia de insecticide.
Generosi si versatili, pana vom ajunge pe cale de dispariie.

Voiam sa lichidez stocul de vorbe ce mai sunt in mine, si sa inchid pravalia de vise... Dar, ceva ma indeamna sa merg mai departe. Am gasit ceva ce ma face sa reconsider aceasta vara mediteraneana, cu vin alb, Verona si piele aramie.

Directia 5 - Merg mai departe

__Cinci simturi ne leaga de lumea exterioara, si unul mai special ne leaga de lumea noastra interioara, al saselea simt.Simplu spus, un feeling. Apoi, just_like_that privim dincolo de aparentele inselatoare, accedem direct la esenta unei fiinte care isi poate ascunde timiditatea in spatele literelor.

i_miss you

«Tocmai împlinisem douăzeci de ani, umblam pe străzi ca un nebun, cu ochii arşi de trupuri. Sub rochii, sub cămăşi, se aflau piei incredibil de catifelate pe care n-aveam să le ating niciodată. Eram mai bolnav din cauza acestor făpturi inaccesibile decât satisfăcut de partenerele deja avute. Mă simţeam ca un sărac aşezat în faţa unui miliardar, pântecele cel mai neînsemnat era pentru mine un lux de care eram lipsit. Aveam douăzeci de ani, eram timid, iubirile-mi reale reflectau doar o infimă proporţie din dorinţele mele.»

* Pascal Bruckner ,,L’amour du prochain''.

Azi mi-am luat orasul la talpa, fara nici o tinta, doar eu si gandurile mele.
Am ajuns acasa mai trista si mai obosita decat am plecat. Curand voi intra din nou in lumea mea, in business intelligence, in intermedieri si promisiuni peste promisiuni, cu cresteri spectaculoase, performanta. Cat de bine ma pricep la promisiuni... Traiesc in doua lumi paralele si ma intreb: “oare cat de paralela sunt cu aceste lumi? Teoretic, doua linii paralele se pot intalnii undeva in infinit. Si tot teoretic stiu ca dupa cum eu imi petrec zilele visand la tine, cineva isi petrece zilele visand la mine, si tot asa... Fiecare din noi ne petrecem zilele vietii noastre scriind scrisori imaginare catre alte lumi unde tanjim, visam sa fim. Oh, cate vise mi-ai deturnat. Fara mila. Si eu, fac asta la randul meu. E ca o delicatete de calau de care nu ma pot desprinde.

the good sides of life

Dupa cateva friptane arse de la viata, suflu si-n iaurt. Dovada ca sufar inca de neincredere. Dupa multe nopti in care am completat chestionare in cap, am inteles ca n-am cum sa ma feresc de friptane. N-am cum!
Pana acum traiam intr-o dulce poveste, cu fantezii de siguranta absoluta.
Ei bine, m-am trezit.( cu un banc in minte, ceea ce e semn bun!)

Toti credem despre noi ca suntem speciali, ca avem ceva angelic in noi, ca avem divinul in buricul degetului... Cand am inceput sa scribalesc de fapt voiam sa vars, sa golesc tot gunoiul din mine. Bine spus Karinka, sa lalai si eu pe undeva.
Azi, mi-am dat seama de_ce_nu reusesc in nimic; pt. ca sunt o ciudata, a weirdo. Si orice om cu minte, sta departe de mine. Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. Si cred ca omul caruia i-ar fi permis sa-si contempleze frumosul din el, sau uratul din el, in independenta sa, fara amestec si nemaifiind acoperit de murdarie, de frumuseti zadarnice, acest om ar putea in sfarsit sa afirme fara teama ca e un ciudat, a weirdo; si astfel ar traii o viata desigur mizerabila, dar aproape fericita.

Teama de uitare, teama de o posibila despartire, reantoarcerea la singuratate, la momentele de deznadejde sunt pretul platit pentru o pasiune arzatoare, care ne mistuie zilnicele ganduri, si care uneori din fericire nu poate fi inabusita. Si ce daca ar dura o zi? Da ce zi domnule...

v.o.r.b.e.

Vorbim. Mult, fara rost, prost, pe langa, si cu mistice sensuri. Cat insa din ce vorbim, se adreseaza inimii. Si doar asta vrem...nu? Dezideratul omului simplu si frumos e sa vorbeasca inimii, sa topeasca tone de zapada si ciocolata. Mai mereu avem impresia ca suntem desteptii lumii in care gravitam, ca suntem extrem de inteligenti; cu toate astea, inca ne masuram vietile si tot ceea ce se petrece in jurul nostru numai cu mintea. M-am saturat sa vorbesc mintii; toate mintile din lumea aceasta nu pretuiesc cit pretuieste o inima. Desigur, o anume inima.

I think it's one of the most beautiful M.J songs ever.
Rest in peace, at last...

K-a-r-i-n-k-a

...a nascut un fat-frumos, sanatos, linistit, cuminte si extrem de politicos. Cand doarme nici apa nu cere! Zilele trecute, a zambit.Este primul zambet, si probabil de atunci continua sa zambeasca fericit, el mini-Alexandru.

Felicitari bre Karinka macar te-ai ales cu ceva din toata truda ta!




cu drag,
Mini Monster

Azi colindam minunata gradina dendrologica din Simeria. De luni de zile imi doream cu disperarea unui alchimist care supraveghează alambicuri eprubete si recipiente sa smulg secretul transmutarii. Deasupra padurii, in mijlocul boltii simteam cum libera imaginatia imi recompune sufletul.

K-a-r-i-n-k-a

liebe Freundin , e singura modalitate de a-ti adresa cateva vorbe special tie.
Am vaga banuiala ca nu ai adresa de e-mail, ori daca ai, n-ai chef de ea... Oricum se lasa cu n-ai. Si sper ca din cand in cand, intre doua contractii mai intrii pe blogul meu despre care ce frumos ai spus ca-i ,, lalaiala". Ce ma framanta? Pai zi bre Karinka, ai nascut? E boby? Ce face minimax al meu? Maine ajung la Ms, si te sun. Dar, imi amintesc vag dezinteresu' tau fata de helulare, si tot ce tine de tehnica.Te sun la fix in plin dezgust. Si daca nu esti, cred ca Oma Tzori va relata cu lux de amanunt ce si cum.Fara porkosaguri desigur...
Te pup.Mini Monster

Si cum nu pot inchide fara sa-ti ofer ceva, iata o melodie pur germana pt.tine si minimax.

KALIRZE - Ahdeho

Presimt o vara faina, cu vant de libertate, cu soare in priviri si piele aramie...


Gloria Estefan-Here We Are

Elvis Presley - Suspicious mind

De mult voiam sa postez aceasta superba melodie.
By the way, stiai ca ai un ochi mai mic si unul mai mare? Ca ai o minte mult prea suspicioasa si alta doar suspicioasa? Ca lumea ta e vesnic tulbure si fara fund? Ca nu ierti, nu uiti si nu dai drumul? Ca mereu iti faci iluzia unei pasiuni fierbinti, pentru ca apoi sa-ti iei suturi unde te doare mai tare? Asa, doar de distractie. Ca asa-ti place tie... ca asa vrea muschiu' tau oblojit cu revulsin.

* melodia e un gest de iubire; nu de alta, da sa vada toti ce oarba e iubirea!
^ si trezirea crunta...

Trece vremea intr-uns sens... dar e singurul sens pe care-l cunosc!

Leapsa...

Tracy Chapman - Telling Stories

Zilele acestea mi-a fost servit un adevar expirat... o minciunica de fapt.
Stiu ca ma minte, dar nu pot sa-i zic! Insa se largeste haul dintre noi.
Telling stories are sens acum; ai cazut de pe soclu, si acu vad ca pana si porumbeii te-au fericit cu pasta corectoare...

Vanessa Williams-Save The Best For Last


si ca sa dau exemplu, acesta va fi cel mai actualizat gest de iubire!

Intreaba-te... cand ai facut ultimul gest de iubire?
Azi deschid un coltisor in care ne vom aduce aminte de mici gesturi de iubire, pe care nu le-am uitat, si mai ales n-au fost uitate de cei carora le-am daruit pulbere de iubire- un gest de iubire...

Exista oare batalii pe care e mai bine sa le eviti, nu de teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le? Cu siguranta exista unele razboaie in care victoria nu ne foloseste la nimic, in care bem paharul si fluturam steagul singuri devenind victimele unei supravietuiri...


Whatever, this is the best Abba song ever, ever...

un timp pentru toate...

Cine n-ar vrea sa ucida timpul cu o simpla imbratisare?
Macar sa-l pacaleasca cu un vals, o privire plina de inteles, dupa care sa aiba senzatia ca a crescut indeajuns incat sa poata iubi si oferi totul... fara ceas?Cand valsam cu timpul, orele trec altfel, e timpul in care linistea e intrerupta doar de pasii ritmati, 1,2,3...1,2,3 acei pasi care creeaza termenii comparatiei cu alti 1,2,3...1,2,3...1,2,3! Ritmul va fi mereu acelasi, poate doar pasii vor fi cand mai mici, cand mai mari. Uneori timpul poate gresii timpii de vals si sa ne calce in picioare sub greutatea secundelor prezente. Dar in timp ce valsam cu timpul, admirand consecventa lui intelegem ca nothing lasts forever, nici valsul, nici cei pe care-i iubim, nici macar propriile noastre convingeri. Suntem doar plini de amintiri de sus pana jos ca un album foto. Si asta in timp ce ai nostrii, cei fara de care nu putem respira traiesc prezentul si pentru noi asteaptandu-si cuminti randul la vals.

* by the way, Bre Karinka... ai nascut? hai te rog... da un e-mail!

karinka...ai nascut? te rog... anunta-ma pe e-mail!

Deparanoizare sau exercitiu de sinceritate?
Cat de sinceri putem fi, cat de mult ne poate ajuta sinceritatea si cat de mult ne poate dauna? Cei care ne pretind sinceritate, stiu la ce riscuri se expun? Calatorind singuri in vidul personal, in care doar propria respiratie e certitudine, depunem eforturi uriase in a evita parti-pris-ul, judecata de-a gata.Insa inconturabila noastra personalitate, ne va juca feste, si pana la urma aceste exerciii de sinceritate vor scoate la iveala Pretender-ul din noi, omul cu 1000 de fetze...Unul din postulatele de baza ale psihanalizei este ca tot ceea ce evitam ( prin negare, refulare, nesinceritate ) se va intoarce intotdeauna impotriva noastra. Totusi, sa spui simplu:- I am what I am, e ca o despuiere de tertipuri, extrem de solicitant, dar in care avem avantajul de a stabili limite erotismului senzual de cel pornografic.Voi ce parere aveti?

Tracy Chapman - Fast Car

Vreau sa plec din viata mea. Dar ca sa pot face asta, trebuie sa-mi eliberez toate camarile. Fhu, si cate am mai strans; imi trebuie timp sa le ordonez, sa ma descotorosesc elegant de balast. Am mai invatat ceva; oricat incerci, niciodata nu incetezi sa iubesti o persoana , inveti doar sa traiesti fara ea ...
In primul rand, ai nevoie de un fast car, si o decizie.

Guns n' Roses - November Rain


Tot ce-mi amintesc este ploaia aia rece, si ochii tai mirati.
Atunci imi pareau la fel...

sevraj

Nu-mi plac despartirile!
Nu-mi place fluturatu' din batista, nu-mi place sa ma dezlipesc de placere, sa ma despart de mare, de soare, nu-mi place prelungeala fara rost a emoticoanelor de bye bye, si sa spun de ,,n'' ori: na puszi, te pup, hai pa; dah, ce sa zic...poate orice despartire are rostul ei, o lectie despre cum, cat si de ce sa iubim...Sunt despartiri amanate, despartiri aranjate, despartiri care te distrug, altele te inalta, te educa pentru urmatoarea despartire. Mereu ne dezlipim de secunde, ne despartim de azi, apoi de maine si tot asa fluturand blestemata de batista exersam pentru marea despartire.

In loc de resemnare:
Da, domn' judecător, onoarea mea, săru' mâna, nereperată, cum remâne?...

Come Away With Me

Come away with me and we'll kiss On a mountaintop Come away with me And I'll never stop loving you! O melodie pur si simplu superba, insa in tot acest timp de cand nu ma mai iubesti am invatat ca dragostea nu este cea pictata si cantata, desi acum cand ascult melodia am impresia ca te tin in brate, si ca dragostea noastra va tine vesnic! Ar trebui sa te maguleasca toata acesta lalaiala jalnica, publica in care-mi crestez rani, pt. vezi tu...
I cut myself. Sometimes it kills the pain...

Celor cu frica de viata...
Frica de viata insasi, frica de gandurile altor oameni constienti care locuiesc in sinea noastra. Sa fie ocazionala noastra bravada dovada unei timiditati cronice? Adesea, viata ne zambeste peste umar, intr-un flirt nevinovat; joc al imposibilei apropieri, al intilnirii vesnic amanate de frica, pe nisipuri miscatoare.Totusi-
,,Ce frumoasa ar fi viata si ce usor de suportat mizeria umana daca ne-am multmii cu pacatele reale fara sa ascultam de fantomele si monstrii gandurilor noastre."André Gid

La un moment dat, toti am simtit cum e sa ai domiciliu stabil in inima cuiva, sa ai intotdeauna ceva de spus, sa-ti fie dor s-asculti, sa nu vrei sa pleci din ganduri fara sa revii, sa nu-ti treaca vreodata prin cap ca ai putea sa pierzi dragostea... Nu-ti doresc sa traiesti acele momente in care-i simti absenta atat de tare incat ti-ar placea sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi.

fara prejudecati

JAI HO, o adevarata victorie! Cred ca deja multi dintre voi l-ati vazut.
Daca nu, faceti tot posibilul si uitati-va. Subiectul, dialogurile, regia si coloana sonora sunt excelente.Merita!

Azi a fost un pic mai greu, apasator de dor.
M-am intors la cazarma stoarsa de oboseala. Numar zilele ca un soldat fortat sa-si satisfaca stagiul.Mi-am facut patul la ora 21:00, pretinzand ca o sa ma culc, desigur cu ţambalu' in brate.E trecut de miezul noptii si incerc sa adorm dar imi e imposibil; incaperea este prea mica, pentru atatea ganduri... Ce ridicol e uneori omul...Din cand in cand ne facem cumplit de ras in chestiuni ale inimii! Prea multa politete, prea putina pasiune. Cum de totusi razbate iubirea sarmana prin atatea ,, spamuri"? Sta si-asteapta rabdatoare sa ne prinda cu garda jos?! Si daca vreodata se iveste ocazia, se strecoara repejor, de bunavoie prizoniera la nesomn.Ciudat ce legatura puternica exista intre inima si inima, desi le desparte o distanta atat de mare...Si ce solidaritate intre cei ce inteleg...Oricum, planurile mele au esuat lamentabil, sau mai bine spus, dorintele.Totusi, mai sper! Iar relatarea celor zilnice ma face sa devin aparatoarea si totodata acuzatoarea vietii mele. Sper, sa ma pot emancipa din rutina de a privi superficial lucrurile, despartind ceea ce a fost asteptarea mea de la viata, de viata reala ca atare in care iti spuneam fara urma de ridicol: Je t'aime!

Intre timp ne-am facut oare mai destepti, sau macar mai isteti?
Ce intonatie am folosi daca ar fi sa rostim lozinca anilor de-atunci :,, asta-i viata asta-i trai...sa traiasca 1 mai!" Sau mai degraba ,,Asta-i viata? Asta-i trai? Sa traiasca 1 Mai? Traim mai frumos, mai intens, nu neaparat mai mult, dar mai din plin si mai cu ratiune? azi-mai-ai dreptul la o dorinta...



tu ce dorinta ti-ai pus?
mergem inainte? ...ca inainte era mai bine?

Un cires japonez, de pe o strada anume, a inflorit cu flori uriase.
Azi l-am vazut cu-adevarat prima data.Orb de bunavoie, omul trece pe langa floarea de cires si n-o saruta azi, iar maine e deja tarziu.Explozia de roz, investita cu perfectiunea zilei ce-a trecut, se daruieste tuturor cu cate-o floare de cires.

Cred in schimbare, in schimbarea de look. E adevarata, evidenta, provizorie!
Orice alta posibila schimbare la om este fie reversibila fie ireversibila...Inertia este proprietatea unui corp care tinde sa-si pastreze starea de repaus sau starea de miscare rectilinie uniforma in absenta actiunilor din exterior.
Oamenii nu se transforma, ci redevin la un moment dat ceea ce sunt ei de fapt!
Cu cat accepti mai repede aceasta realitate, cu-atat mai putine dezamagiri vei avea.

dar... intotdeauna ramane un dar...

<

Minunate versuri, pacat ca realitatea este uneori o gluma proasta.
Au trecut acele vremuri, poate si noi am cam trecut!Oldies, but goldies!
,,Cu ape de rosu-n ochi,Valuri largi de alb,Mov si verde zboara cald,Pe chipul tau drag,Esarfa in dar''

flower power

Cu-o floare nu se face primavara! Flower power? unde esti? Saptamaniile acestea au plecat din sere mii de flori...Minunate, colorate, vesele, gata sa procure placere celor ce-au ochi sa le vada! Din pacate, soarele nu are putere sa incalzeasca decat vreo doua-trei ore, si asta daca are norocul sa nu fie acoperit de nori; in restul zilei e inca destul de frig! Hainele mele subtirele mai au de asteptat pana sa le scot la plimbare! Asteptarea nu e punctul meu forte. Si imi e tare dor...nu mai am rabdare s-astept! Zilele acestea am muncit si eu ca tot omu', si mai greu si mai usor, si mai mult si mai putin, si mai bine si mai rau; in tot acest timp ma gandeam la munca. Ca si concept, scop si de ce nu, finalitatea ei. Despre munca exista ,,n’’ opinii, cati oameni, atatea pareri; fiecare cultura a emanat sloganuri si proverbe uneori chiar hazli, alteori revoltatoare si rareori conform realitatii. Spre exemplu: "Arbeit macht frei" proverb german care-si are originea in fenomenologia spiritului a lui Hegel si se refera la faptul ca sclavul se elibereaza prin munca, devenind stapanul naturii si liber de ea. Este parte a conceptului eticii protestante a muncii. Revoltator contextul in care aparea si neconforma realitatii. Iata si unul hazliu, si de cele mai multe ori conform realitatii:,,Cine-i harnic si munceste, ori e prost, ori nu gandeste!" Sau ,,Munca innobileaza pe om!"-un proverb pe care-l consider paradoxal, si tocmai de aceea am sa-i dau importanta.Cert e ca nu voi pleda pentru lene...Este lipsit de etica sa traiesti pe spinarea altora. Incerc doar sa inteleg, cum e cu innobilarea! Realitatea e ca uneori de prea mult nobilism, apar bataturi, workalholism-ul, neglijarea propriei persoane, neglijarea celor din jur: prieteni, familie, oameni dragi si foarte dragi. Sincer, cum consideri munca ce-o faci? Ai viata in afara de munca? Merita sa ne ghidam viata dupa un celebru citat din Shakespeare, conform caruia "munca facuta cu placere te izbaveste de truda ei"? Exista pareri si pareri:- spre ex. unii afirma ca munca ce-o faci trebuie neaparat sa-ti placa, altfel really bad choice and not a very easy life ...Dar nu orice om care munceste are bani. Si nu orice om cu bani munceste.
Extinzand acest rationament, nu orice om care munceste o viata intreaga este nobil, si nu orice nobil a lucrat o viata intreaga. Poate ca acest proverb sa fie valabil doar in cazul meseriasilor ...croitori,cizmari ,tamplari, zugravi, ingineri, doctori samd. Ideal ar fi sa muncesti ceva cu pasiune, si sa-ti vina banii bonus la placere!Un deziderat. Adevarul e ca trebuie banii insa trist e ca banii si pasiunea nu se prea imbina. Cand intervin banii, ceea ce faceai din pasiune ajunge sa fie distrus de setea dupa ei. Bine, nu intotdeana, dar se poate intampla usor. Nu degeaba se tot zice ca "banii's ochiu' dracului", dap... un echilibru fragil...orice munca ai face, daca o faci la nivel de excelenta, sunt sanse de innobilare. Pe de alta parte, excelenta nu se atinge fara pasiunea pentru ceea ce faci.Oricum, sunt multi "innobilati artificial" dupa criterii care nu necesita prea multa gandire. Sefi, manageri inculti, si de neam prost, dar cu seva!Doar ca la romani, avem un obicei prost:-noi dam pasa...tot noi dam si golul...si ce e mai absurd e ca tot noi ne si arbitram. Suntem formatati sa stim de toate si nimic. Stim si webdesign si marketing, si sales, si meserii muliple; practic am '' omorat ''serviciile ...
Mai stim sa facem si texte, sa tinem predici despre etica, deontologie. Bla-Bla-uri. Dar nu stim de fapt nici unul din lucrurile astea sa le facem pana la capat profesional. Nemtii de ex. admira oarecum aceste abilitati ale noastre, insa, pana una alta, noi venim sa muncim la ei, nu ei la noi...Paradox > Omul face banu' sau banu' face omu'? Interdependenta dintre ele conduce spre o realitate incontestabila: - banu' le da pe toate! * vezi facturile de pe frigider care asteapta banu'... Totusi, unii considera ca gandirea innobileaza omul, nu munca! In ciuda a tot ceea ce se spune, un lucru e clar: munca, e buna si la altceva: te fereste de traume, de ganduri aiurea, groaza de nenorociriile prezente sau iminente ale planetei si ale omenirii. Iar atunci cand ma cufund intr-o munca ce ma pasioneaza, uit de toate astea, iar viata pe care nu apuc sa o traiesc mi se pare o minunatie interzisa.

Am mai strabatut o mica parte din drumul cel lung.
Uneori ma gandesc sa treaca saptamana aceasta, doar aceasta.
E mai usor de amagit intelectul. Imi e dor de-o ploaie calda de vara...dor de zile senine.E frig, tristete si promenada de nori care plang zilnic.Amaraciunea lor e molipsitoare; n-am chef de nimic.Nici macar de socializare autentica.
De cate ori vin in Germania ziua ma topesc de dor, iar noaptea ma sting usor.
Sunt si nu sunt aici... Uneori si eu ma mir de chipul din oglinda, si mai ales de cugetarile mele periodice. Ador acea perceptie acustica care se transforma in senzatie optica; inchid ochii si amintirea vociilor se transforma in imagini.
Imi e dor de cei dragi, de cei ce sunt pe cale sa-mi devina dragi, si mai ales imi e dor de tine. Farmecul e ca tu nu stii, cat imi e de dor de vocea ta, de ochii tai minunat de mirati, de coltul gurii tale care se ridica usor de cate ori spun vreo traznaie. Spun traznai tocmai pentru a te provoca la mimica! Pacat ca nu vad toate astea in timp ce citesti... Stau zilnic intr-o uriasa gradina de flori.
Flori minunate, cu mirosuri pe care le-am cunoscut, recunoscut dimineata de dimineata. Ritualul amiezii de taifas in care-mi masor viata cu lingurite de cafea si-apoi la amurgul cufundat in moleseala cenusie imi amintesc din nou de ele.
Ce iubesc la flori e tocmai stiinta lor de a patimii, si de a murii atat de curand, in clipa de gratie cand eliberarea frumusetii si-a aromei s-a implinit.Am mima unui om vesel, aproape de tot, dar totusi departe de tine. Simt ca ceva imi scapa printre degete, si asta imi creeaza o stare de neliniste.Cat mi-as dorii un exces de serotonina, o dulce dezintegrare o eului...Astept ceva, dar nu stiu ce anume. Poate ma dumiresc pana plec.Am fost lenesa la scris, dar timpul petrecut in aceasta saptamana mi-a reamintit o povestioara draguta despre viata, despre mine si poate si despre tine:
"Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.Zis si facut; taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste inelele fantanii si iesi.”

Oare de cate ori viata n-a aruncat si peste noi cu pamant si cu tot felul de greutati? Oare de cate ori tocmai cei pe care-i iubeam mai mult au contribuit si ei cu cate o lopatica de pamant...Totusi, daca suntem in viata, inseamna ca ne-am scuturat, si-am supravietuit!
Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Cai de rasa, cai de circ, cai de parada sau magari toti vom trece prin viata si poate la un moment dat, cei carora le-am servit cu fidelitate si drag vor dori sa renunte la noi. Poate astepti ceva de mult, poate visele si sperantele tale nu se vor adeveri, oricat ai zbiera de disperat poate nu te va ajuta nimeni... dar nu te da batut! Intotdeauna exista o solutie!
Asta va uimi si va umple de respect lopatasii.

Lost

Cum ar fi sa te pierzi in propria-ti lume?
Cum ar fi sa vrei sa fugi, dar lumea ta sa se tina scai de tine?
De cateva zile sunt intr-o stare de calm, de bine de-aici din land-ul muscatelor curgatoare!Colectivul e minunat, florile sunt superbe, chiar daca sunt in faza de boboc!* si eu, si florile mele. N-am net, dar am gasit o modalitate prin care sa trimit vesti; scriu la mine in laptop, salvez pe stik si eliberez cuvintele ( care evident nu rosesc) intr-o secunda-fecunda. Din toata dezordinea gandurilor mele, iata cateva oarecum logice ref. la prima impresie :) Aici, oamenii sunt superficiali... nu prea construiesc sufleteste. Domina o raceala tipica instrainarii; noroc, ca unii din colegii mei ( mai exact 2) sunt usor retardati, deci vom socializa de minune! Asta e interesant la cei retardati ei nu sunt preocupati de aparente, de prima impresie, de artificii umane. Nu au aceasta capacitate de a simula - sunt niste copii in corp de oameni mari! Pe cand noi, lucizii, suntem excesiv ocupati de "mine ", incat uitam de "noi" si, mai grav, uitam de "tine".Pe de alata parte, uneori conteaza si vorbele, impresiile intiparite pe cortex... Amintirea tine loc prezentului, si tot ea, mangaie sau biciuie ...M-am trezit cu o neliniste pozitiva pe care o am de cateva zile. Si aseara, inainte sa adorm, ma gandeam cate stari si ganduri si... "a-ha-uri" am avut in aceste cateva zile... Incepe ceva, si simt asta AcuT. Cam atat, si fara cafea! Imi pun restul de ganduri in raft, si-o pornesc spre lume...E o bucurie in sine sa ai o directie clara.Soarele, fluturii de pe marginea drumului, din cotloanele sufletului...Imi pare ca miroase a iarba proaspata, a ghiocei, a ploaie, a… primavara?! Astazi mi-am dat seama cel mai bine ca… Vine primvara! Cu toate ca... a nins putin! Asa ca, m-am apucat de citit “Promisiune Mincinoasă” de Howard Roughan.

In una din seri ma gandeam, ca e usor sa vezi in adancul oamenilor daca vrei cu adevarat , dar daca ei nu pot fi in viata ta pentru totdeauna... la ce folos? La ce folos toata aceasta goana nebuna, dupa iubire, impartasirea ei, secretizarea ei, revelarea sau negarea ei? Nu cumva ne indragostim un pic si din dorinta trecatoare de a nu mai vedea in adancul oamenilor, fie si cu pretul unei partiale iubiri ? Daca cinismul si dragostea se afla la capetele opuse ale curcubeului, nu ne indragostim uneori tocmai din dorinta de a scapa de cinismul debilitant la care suntem predispusi? Nu exista oare in fiecare din noi dorinta de exagerare voluntara a calitatilor persoanei iubite, exagerare care ne distrage atentia de la deziluzie, focalizandu-ne energiile asupra unei anumite figuri, in care suntem in stare sa credem pentru scurt timp si asta in mod miraculos ? Resursele sunt inepuizabile... nu e pierdere de timp... nimic nu e inutil. Aparent vorbesc despre iubire...In esenta, lucrurile stau mult mai complicat de atat.

As spune ca nu cred in ea... dar ar fi prea mult!

Ultima Scrisoare

la limita sistemului nervos...

hai pa!

Dupa cum unii bine stiti, azi a fost ultima mea zi in ferma. Ultima din seria -,, de la Opt la Cinci''. Azi mi-am cumparat pt. ultima oara cei doi covrigi, l-am bipuit pe Paul care imi e coleg nu doar de munca ci si de Opera. Mi-am batut cartela pentru ultima data, mi-am predat telefonul, computerul, si multe alte chestii primite. De luni voi dormi pe saturate, neaparat ma debarasez o vreme de mobil si mai ales ma voi gandii la noua mea viata...Cineva, mi-a zis... - Ce-ti pasa... te doare la banana! Nu e chiar asa... imi pasa!

Sunt pe ,, tarla" de aproape 6 ani. Nu e foarte mult, dar nici putin.Pe unii din voi chiar va regret, m-am obisnuit sa va vad, sa ma enervez, sa va enervez. Au trecut aproape 6 ani; unii frumosi, altii de groaza, ani in care am invatat multe, am uitat multe altele, si... in special am invatat sa va iubesc asa cum sunteti ( plini de hibe, dar atat de vii!). Dar... sa nu dramatizam, eu am s-o duc mai bine, voi tot asa si cu siguranta ne vom mai impiedica unii de altii in viata asta de basm! Am scris putin si rau, tocmai ca sa nu rasucesc cutitu'n rana... Puteam mai mult si puteam mai bine! Dar asta e vesnica scuza a celor incompetenti. Pana una alta, imi scriu testamentul:
Las cu limba de moarte:- - foarfeca Roxanei, telefonul si dulapiorul lui Cristi, boxele Ligiei, cutiile cu dosare in curs doamnei Viorica, doza mea de nebunie Alexei, un loc liber in masina proprietate Mariei care m-a transportat cand in incompetenta mea a trebuia sa fac ore suplimentare, Iubitei tuturor las doi transportatori slovaci, dragei de Nina am sa-i las cativa ungurasi, (stiu ca-i plac) Duniei preturi si situatia pe tari, la Claudel restrictiile de circulatie putin gresite, Larisei 1 covrig sa-l molfaie cu pofta, Dilaiei las CH.-ul la pachet la Diana garsoniera in care am stat, la Andreea cateva facturi, Monicai cateva relatari autobiografice de neuitat.Larisei, Iulianei si Adinei las buna mea dispozitie.La Cosmin 1456 mesaje, toate citite.Mirelei I. o jumatate de covrig neciugulit intre opera si firma, la Ani G. in jur de 100000 eur de incasat zile acestea... Poze, adresa mea de e-mail si promisiunea ca nu va voi uita curand... o las tuturor celorlalti.Mai am cateva agrafe, un liniar, doua carioci o pasta corectoare pentru care voi organiza o licitatie.

Ce sa va doresc acu' la gata? Potrivit ar fi : ,, - Sa traiti bineee! "

* m-am mai gandit ...-mi-ar place ca macar din cand in cand sa mai primesc vesti de la voi, sa vad cat de bine traiti, si cat de frumos va amagiti...

arca lui Noe

Sunt lucruri pe care le-ai ,, comis" in trecut, dar pe care acum, reluate le-ai face diferit?

Sanse pe care le-ai avut dar de care nu ai profitat? Poti identifica in trecutul tau un gest major care ti-a schimbat viata... si pe care-l regreti acum?Cand ne gandim la regrete, in mintea noastra se deruleaza imediat un anume eveniment special.In casa regretelor noastre, emotiile tin loc de mobila, circumstantele si lipsa de control garnisesc detaliile regretelor.Interesant e ca de obicei regretam gesturi, vorbe, fapte... nu relatiile avute.Regretele sunt un subiect sensibil pentru multe persoane, uneori sunt comice, alteori dramatice dar cu siguranta sunt marea confruntare pe care o tot amanam, sperand ca va trece... Inchidem ochii, ne-alungam gandurile, ne umplem mintea cu noutati sperand ca ele se vor suprapune regretelor, le vor sufoca.

Johnathan Larson a spus:,,Fortget regret, or life is yours to miss''.

Acum aproape 7 ani, am urcat in arca lui Noe.

Poate unii din voi nu ati citit aceasta relatare biblica extraordinara care pe langa dramatismele ei transmite ideea de speranta, face referire la o promisiune ferma! Aproape tot ce stiu despre viata, stiu din aceasta poveste.Prima idee ar fi ca e important sa nu pierzi barca.In viata vin ocazii pe care e bine sa nu le ratezi, sa nu uiti ca toti suntem in aceeasi barca; fie ca stam in fata la mijloc sau la spate. Tot de la arca lui Noe am invatat sa-mi fac planuri in avans... Nu ploua cand Noe si-a construit arca.Niciodata nu e prea tarziu sa-ti faci planuri si sa te simti util; de ex. Noe, avea 600 de ani cand D-zeu i-a cerut sa construiasca ceva cu-adevarat important. Nu asculta criticile; se stie ca in timp ce construia Noe gigantica arca, toti, fara exceptie isi bateau joc de el. Pe pamant nu ploase niciodata; acest fenomen era nemaivazut, de neanteles!Construieste-ti viitorul pe premise inalte.Si ce daca altii nu le inteleg? De dragul sigurantei, calatoreste daca e posibil in pereche. Viteza nu e intotdeauna un avantaj; serpii erau in arca impreuna cu gheparzii.Cand esti stresat, pluteste pe apa o perioada.Lucrurile care nu se pot rezolva sa nu te preocupe in mod exagerat, cat despre cele ce au rezolvare, nu are rost sa te stresezi; oricum se vor rezolva!By the way, arca lui Noe a fost construita de amatori, Titanicul de profesionisti.

Profesionalismul nu este o garantie in viata...Oricum in ochii multora vei fi ciocanitoarea!

* dedicatie tuturor celor care am impartit cu mine o vreme barca, si pentru care aceste vorbe au sens...

ma mut...si nu e banc!

Literalmente, ma mut; si nu e banc.

Ma tot mut de ceva vreme intr-o viata noua; paradoxal, este confortabil si dureros... Asta nu reusesc oarecum sa inteleg: de ce doare, si de ce trebuie sa ma tot mut. Bunicul meu care e un destept de 89 de ani mi-a spus odata ca orice incercare noua doare! Am o experienta bogata in ale mutatului. M-am mutat de n'spe ori, fie ca am vrut eu, fie ca au vrut-o altii. Evident, unele lucruri au parte de sfarsit, cu toate ca noi incercam din rasputeri sa retinem actorii cu valuri de aplauze. Aplaudam de drag, de placere, de frica, din datorie, aplaudam pentru ca am platit un pret! Fiecare mutare m-a costat scump, si nu vorbesc de bani. Am cheltuit viata, am platit cu sperante si cu bucati mari din inima mea. De fiecare data cand ma mutam, uitam ceva acolo; si de fiecare data era ceva pretios. De cate ori ma mutam, speram sa fie pentru ultima oara.Ca intr-o partida de sah, nici o mutare nu seamana cu alta. E o adevarata poveste fiecare mutare. Povestile adevarate nu au morala; daca ar avea, am invata ceva din ele. Greselile repetate ce le facem in povestea vietii noastre stau ca dovada. Aceste povesti adevarate nu instruiesc nici macar pe altii, nu incurajeaza virtutea, nu sugereaza modele de comportament demne de urmat. Prima regula de baza a unei povesti de viata e sa nu fie povestita la inceput dar nici la sfarsit.

Ar fi lipsita de credibilitate.In prima varianta improvizam, iar in ultima parte exageram...

Cel mai bine e s-o spunem la jumatatea drumului, atunci cand povestea vietii noastre e plina de obsesii, de-adevar si de minciuna; cu siguranta in viata ne pasa cel mai mult de adevar si de minciuna, de iubire si tradare. Incercam la nesfarsit sa delimitam linia fina ce le separa!In orice viata, mai ales in viata de zi cu zi, nu exista morala.Pentru ca este greu sa separam ceea ce sa intamplat de ceea ce parea sa se intample; este ca o nebunie temporara in care ne complacem, pentru ca uneori a pleda pentru nebunie temporara este calea cea mai scurta de a face ceea ce ne dorim cu adevarat, ceea ce tanjim in secret... Cand trecem mai departe, ne mutam psihologic dintr-o stare de refuz intr-o stare de rostire semi-silentioasa in care mai scapam cate un sunet, si-n linistea acestei sali de spectacol plina de reguli postate pe toti peretii scapam cuvinte de nerostit, dureroase sau neintelese pentru cei din jur.Auzim cate un avetisment:-Sssst! Indiferent ca suntem nebuni temporar sau ne stabilizam in aceasta stare comfortabila, vom evita pe cat putem ,,lume reala'' lipsita de invataminte si banala. Vreau sa cred ca intr-o zi terapia de ani pe drum, ma va ajuta sa gasesc tulpina de nebunie vinovata de rabufnirile mele temporare, care ma impiedica sa prind radacini, sa nu fie nevoie sa ma mai mut.Viata merge mai departe, se intampla in fiecare zi, indiferent ca suntem ignoranti, sau isteti, ca intuim sau nu traseul ei; viata noastra va fi mereu imprevizibila, neinteleasa si cruda, zgomotoasa si uneori infricosator de silentiosa. Ne facem bagajele din timp, sau in pripa, ne scriem preavizul, sau demisionam la zi, si ne vom muta pentru o viata mai buna, mai apropiata de idealul nostru, mai vie si mai pulsatila. M-am tot gandit in ultimele luni care ar fi limita suportabilitatii personale, acel prag de saturatie privind maximum de stare negativa la care putem ajunge.

Cred ca tocmai am atins acest prag, asa ca ma mut... si nu e banc!